Prietenie, prietenie...
Ce a putea scrie despre prietenie? As putea scrie fara sa pun suflet? fara sa-mi amintesc cat de mult am suferit? fara sa evoc bucurile si implinirile, dezamagirile si tristetea??? Nu cred ca as putea...
Prietenia e un lucru frumos si minunat!!! Am crezut asta dintotdeauna si inca mai cred dar am descoperit cu timpul ca este ceva mai frumos si mai implinitor si asta e comuniunea!
Prietenia e de mai multe feluri si putem prieteni cu o gramada de oameni: cu colegii, cu vecinii, cu diferiti oameni, cu propriul corp, cu Dumnezeu... De obicei prietenia se leaga intre oameni care impartasesc aceleasi idealuri. De asemenea mai este si prietenia cu mine insami, e de altfel singura care tinde spre comuniune. Prietenia cu mine insami e foarte valoroasa si importanta, nu pot sa nu surad gandindu-ma la cum ma cert, cum ma impac, cum ma sfatuiesc... :) Acum incerc sa-mi fac prietena inima dar cu ea e mai complicat un pic, e tare sensibila ;)
Oamenii sunt foarte deosebit de gingasi, au un suflet minunat si, prin esenta, sunt buni. Prietenii se ajuta, se sustin, fac lucruri extraordinare impreuna (lucruri pe care singuri nu le-ar fi facut niciodata).In orice prietenie exista la un moment dat o capcana: aceea de a crede ca daca mi-e prieten trebuie sa ma ajute exact in momentul in care vreau eu si am nevoie. Ori, prietenii nu sunt la dispozitia noastra pentru ca au si ei viata lor, prioritatile lor... Eu am cazut in capcana asta si a fost naspa :( Hmmm, mai sunt capcane? Da, desigur si inca multe dar fiecare prietenie e deosebita, unica si irepetabila si ceea ce este extraordinar e ca intotdeauna tine de cel putin 2.
Prietenia dintre un baiat si o fata are un caracter special care implica un pic de cochetarie, un pic de seriozitate, maturiatate si responsabilitate.
Si nu trebuie uitata si prietenia cu Dumnezeu cu care trebuie sa vorbim in fiecare zi, sa-i mai povestim un pic din alea noastre, asa ca si cum am sta la o cana de ceai.
Aaaa, stiu ca m-am cam lungit cu vorba... doar atat mai scriu: e foarte important sa ne facem un prieten din propriul corp, sa-l cunoastem cu adevarat si sa "vorbim". Asa putem sa aflam inaintea oricui de ce are nevoie :)
Cu prietenie ;)
Ecaterina
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
e foarte interesanta compunerea....si ai atins unele punkte mai putin sesizabile...cum ar fi prietenia cu noi insine dar si prietenia cu Dumnezeu....sunt de parere ca trebuie sa comunikam cu Dumnezeu despre problemele pe care le avem chiar dak El stie deja toate astea...se formeaza o legatura de cunoastere reciproca....:)
Pare o compunere a unei persoane care a trecut prin viata si care a avut destule prieteni false. Ai descris multe puncte fundamentale ale prieteniei, ceea ce reprezinta o adevarata reusita.
CONTINUA tot asa,
si vei vedea
ca MULT SUCCES tu vei avea,
asa ca nu te LAsa
si mai scrie si ALTELE tot asa.
(afovidiu)
Multumesc mult de aprecieri!
Oana, super! Si eu cred ca se poate ajunge la o cunoastere reciproca (om-Dumnezeu) pana la comuniune.
Ovidiu, pe parcursul unei relatii (vietii) se poate sa fii dezamagit dar si incurajat, cunostii multi oameni de care te apropii, pt ca asa simte sufletul, dar celalalt sa nu se apropie, sa ai asteptari care nu se concretizeaza si tot asa.
Prietenii false? Nu stiu daca au fost. Hai sa vedem partea pozitiva: au fost sincere, frumoase! Pacat insa ca sinceritatea a durat atat de putin...
Trimiteți un comentariu