duminică, februarie 18, 2007

Despre depresie si eu…

Gasesc mult mai potrivit sa scrii despre depresie atunci cand te afli cazut si nimicit de tristete incercand sa imprumuti aripile ingerului tau si sa te reinalti.
Sunt convinsa ca toti avem perioade de cadere si parca prapastia e infinita….Am incercat sa privesc depresia cu sufletul meu atunci cand ea ma nimicea si nu sa ascult replicile specialistilor.Nimeni nu simte durerea,nimeni nu lupta cu ea si nimeni nu indura decat numai “eu”.
Ce mi se pare interesant e ca “boala” asta revine din nou si din nou, din ce in ce mai puternica. Cel putin la mine. Ma loveste odata. Ma lasa jos. Stau, sufar si la un moment dat vine putina putere si ma ridic palid. Ma lasa sa zbor un pic. Ma loveste din nou. Cad mult mai jos decat eram inainte. Acum sunt mai precauta. Astept mai multa putere ca sa ma ridic. In cele din urma imi fac curaj si ma ridic. Zbor si mai frumos ca prima data. Pana cand ma loveste din nou si cad si mai jos.
Atunci cand “te loveste” suferinta…te simti pierdut….ce faci?..ascunzi faptul ca iti vine sa plangi din orice,inca mai ai puterea de a te preface….dar cand puterea aceastra dispare,ce faci? Incerci sa iesi…sa evadezi,sa te intalnesti cu un prieten dar iti dai seama ca nu poti.Sa dai ochii cu cineva e un efort insuportabil.
Nu ai puterea de a-ti decide propria soarta…te simti captiv si nu poti evada…..dar unde sunt granitele?...alearga,cauta-le si elibereaza-te…nu astepta ajutor,sufletul depinde de tine si de forta interioara….salveaza-te!
Am invatat odata cu trecerea timpului sa infrunt ceea ce determina depresia...
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem printr-o stare de depresie si deaceea se poate considera ca depresia face parte dintr-un ciclu implacabil.
"Si totusi prin depresie patrundem in adancuri si acolo gasim sufletul. Depresia... aduce un refugiu, o limitare, concentrare, gravitate, greutate si umila neputinta. Adevarata revolutie incepe in individul care poate fi credincios depresiei sale." - James Hillman
Oana....

4 comentarii:

Ecaterina spunea...

Eu gasesc ca e mai bine sa scrii cand ai trecut de depresie pentru ca poti privi lucrurile obiectiv. Cand esti in criza vezi totul in negru si dupa cum spuneai "nu mai ascultam sfaturile specialistilor"

Poate ca nu revine mai puternica ci nu e "tratata" bine prima depresie si a doua vine cu "intariri" din prima. "Dar ce nu te omoara te face mai puternic!"

Oana spunea...

da....vezi totul negru....dar ceea e realitatea in sufletul tau.....atunci poti masura cel mai bine durerea ce te macina si inutilitatea pe care o simti in colaborare cu ceilalalti.....Una e sa vorbesti cu o persoana care a trecut de perioada de depresie si alta este sa te confrunti cu cineva care trece prin asa ceva.....

Mariana spunea...

Imi place f mult cum ai explicat u efectele depresii ... chiar dak noi avem impresia k nu avem nevoie d nici un specialist ,acest lucru e total fals... in orice caz putem trece d aceasta boala cu multa credintza dar si cu tratament..:) ... Sooper!

Iasmina spunea...

Se vede k ai pus f mult sufelt in aceasta compunere...vreau sa te cintrazic intr-o privinta...spuneai k una e sa vb cu o pers kre a trecut de perioada de depresie si alta este sa te confrunti c cineva care trece prin asa ceva...consider k doar dupa ce ai trecut peste depresie poti privi lucrurile asa cum sunt ele cu adevarat...o pers deprimata nu simte intreaga depresie,ci doar partea ei "de mijloc"...pers care a trecut deja peste ea poate spune cum s-a simtit atunci,cum se simte acum si cum a reusit sa treaca peste...are o experienta dubla fata de pers kre ink traieste depresia...parerea mea...