luni, noiembrie 26, 2007




















La multi ani draga mea Ecaterina...

da....nu am stiut ca ieri a fost ziua ta de nume.....tot timpul uit.....iarta-ma......


La multi ani inca o data si pentru ieri si pentru azi si pentru viitorul apropiat ;).....


...in curand va aparea si compunerea.......




La multi ani!

marți, noiembrie 20, 2007

despre munte

In asteptarea compunerilor despre munte si a colindelor... un mic catren

Foaie verde micsunea
Pe Semenic as urca
Dar mai bine pe Ceahlau
Ca aici mi-i dorul meu.

marți, noiembrie 06, 2007

gand din departare....

Nu ti-am scris niciodata o scrisoare….asta poate din pricina ca vorbim tot timpul la telefon…si oricum daca as incepe sa-ti scriu ar fi un dezastru; sti ca nu am limite…le-am uitat in copilarie.
Sti…m-am hotarat sa nu ma mai plang ca esti asa departe,mi-am dat seama ca pierd mult prea mult timp si ca il pot valoriza gandindu-ma la cat esti de aproape (totusi).
Zilele trecute m-am intors in noi….eu tineam in mana o caisa si tu ma sileai sa o mananc.Era soare...Aveai o ciudata stare de spirit pe care eu nu o intelegeam de fel dar care ma fascina nespus.Cateodata , realizez ca sunt straina de trecut…si totusi extrem de afectata de acesta.
Doar eu te stiu cand imi aranjezi caciula sau când fugim doar să ne auzim paşii împreună.
In zilele cu picuri mari de ploaie, cu semafoare blocate şi merdenele calde ,tropăind de frig mi se reproseaza ca te-am uitat. Dar eu te-am păstrat….. pentru căldura orelor de iarnă când citim cate o carte la caldura focului.
Îţi scriu ţie, fiinta mea cea draga pe care o voi simti mereu in inima... tu eşti un ciclu spre care mă întorc mereu. Aştept primul fulg încărcat cu vocea şi râsul tău... se face tot mai frig afară.Îmi cumpăr şosete tot mai groase să mă descalţi când ne întoarcem în lumea noastră plină de dragoste. Aştept cu palmele deschise si cateodata se mira gandul cum tu eşti mereu aici, tu nu ai plecat niciodată, ai fost şi o să rămâi aici.
Am uitat sa-ti spun…sambata sosesc…..imi va fi foarte frig de pe drum…pregateste-mi te rog imbratisarea ta calda ca sa adorm in tacerea bratelor tale…iar.
(si eventual inca o caisa)…..

cu dragoste Oana

pentru tine...



Viata e minunata! de ce sa te schimbi? De ce sa faci altceva? De ce sa te schimbi? Pentru ca lumea e prea rea si provoaca multa suferinta? Lucrurile mici vor fi intotdeauna acolo, frumoase si pline de bucurie numai ca, in goana zilelor noastre, nu ne mai uitam la cele mici, vrem doar ceva mare, cerem intotdeauna prea mult de la viata. Intinzand coarda dorintelor si a propriei vieti ce se va alege cu adevarat din toata aceasta fuga nebuna? Si??? pentru ce atata efort cand lucruirle minunate sunt chiar langa noi?

Peste cativa ani ne vom intalni si atunci vei putea sa te oglindesti in ochii mei in care inca mai este acea persoana draga, copilaroasa si vesela si nu maturitatea artificiala de care ai sa te bucuri.

Bucuria vietii este luata unora prea devreme, si ce e cel mai ciudat... le este luata tocmai acelor care stiu cel mai bine sa se veseleasca de ea...

luni, noiembrie 05, 2007

scrisoare catre dascal

Scrisoare catre dumneavoastra,domnule dascal.



Aceste randuri sunt scrise cu maini reci,cu suflet obosit si resemnat.
Mintea unui copil de 12 ani a prins alte orizonturi,s-a dezvoltat in cadrul altor evenimente majore,dar nu au uitat zilele petrecute la ora de istorie.
Cand zgomotul de veselie se propaga intr-o clasa cu banci vechi,table negre si uzate,zgariate de creta ce a scris istoria de-a lungul a zeci de ani,imagini ale copilariei unui elev.
Inconstienta din acele momente care, desi au trecut nu s-au pierdut de tot,au ramas franturi in mintea mea care ma fac sa imi aduc aminte cu tristete. Neatentia la ora dumneavoastra m-a facut sa pierd ce era mai important,ore din viata mea.
Odata cu intrarea la colegiu incepe o alta parte din viata. Cele sapte ore petrecute cu adolescenti nu mai sunt lafel de frumoase ca rasul infantil.
Pentru dumneavoastra am numai cuvinte de bine,devotamentul dumneavoastra nu a fost in zadar,mi-a dat o lectie de viata.Spiritul unui dascal este diferit de cel al unui profesor,dumneavoastra iubiti ceea ce faceti si intreaga activitate este in concordanta cu sufletul clasei. Profesorul de colegiu este diferit,suntem foarte multi si subiectivitatea nu isi mai are locul. Suntem judecati intr-un mod eronat.Fiecare actioneaza dupa aspectele materiale,mai putin dupa bagajul ce cunostiinte. Pierderea timpului in plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult.
Probabil o sa invat ceva si dupa acesti alti patru ani,dar nu sunt sigur daca o sa fie ceva de bine sau de rau.
Cuvintele pot curge la nesfarsit in aceasta scrisoare de recunostinta dar prefer sa pun punct si sa va multumesc pentru tot ce ati facut.
Cu drag al dumneavoastra elev.