joi, februarie 22, 2007

de la un cititor fidel :)


In urma cu cateva ore am primit un comentariu pe adresa de mail, ca urmare a postului "administrativ". Comentariu priveste pe toti membri si m-am simtit datoare sa-l public.

Sunt o cititoare fidela a revistei voastre, va felicit pe toti, se vede in fiecare compunere cum ati pus tot ce ati avut mai bun in voi, ati pus suflet, va citesc compunerile cu mare drag, toti sunt f.f.f. buni, va admir , stiu ca sunteti toti ocupati, dar faptul ca va faceti timp pentru revista este de apreciat.
MULT SUCCES IN CONTINUARE, LA TOTI, MERGETI INAINTE,
SUNTETI EXTRAORDINARI, SUNTETI F.F.F. BUNI

Sper sa fiu inteleasa, din tot ceea ce scriu sunt intimplari reale prin care am trecut acum cativa ani, si nu as vrea sa supar pe nimeni, dar as vrea sa va incurajez , sa nu va pierdeti in lumea asta, sa vedeti adevarul sa-l cunoasteti pe Dumnezeu, sa nu va amagiti.

Acum cativa ani am pierdut o colega, nu puteam accepta ca a murit si am cazut in depresie in care am stat aproape 6 saptamani, nu mai dormeam noaptea, nu puteam manca , am fost la specialisti, mi-au dat pastile mai rau imi faceau, imi era mai rau, am apelat la prieteni, ieseam in oras, a stat prietena mea cea mai buna cu mine , incerca sa ma faca sa-mi treaca imi spunea tot felul de lucrui frumoase, am mers mai multi colegi la un alt coleg la tara, am mers la chefuri, am mers la parinti, nimic, nu m-a ajutat. Era in luna august pe postul Sf.Marii, atunci cand nu am mai putut si am apelat la preoti, am mers la manastire si mi-a facut parintele o slujba si apoi m-a intrebat daca tin postul Sf Marii, am raspuns nu l-am tinut niciodata, atunci m-a intrebat te-ai spovedit vreodata am zis nu, doar batranii se spovedesc, eu nu ma spovedesc, atunci a zis trebuie sa te spovedesti ca sa-ti revii,nu m-am dus am mai stat cateva zile tot mai rau imi era, apoi m-am dus si m-am spovedit si asa mi-a trecut chinul cel aveam, nici nu vreau sa ma mai gandesc prin ce chinuri am trecut.

Dumnezeu iti da incercarea cu deznadejdea - nu poti preveni, nu te poti controla ca nu vine de la noi, este peste puterile noastre. Prin aceasta incercare unii il gasesc cu adevarat pe Dumnezeu, altii se duc in iad prin sinucidere. nu stiu de unde vine , dar nu de la noi, ne amagim ca doctorii ne pot ajuta (deci spun un fapt real, nu din carti) fara Dumnezeu nimic, nimic, nimic nu m-a ajutat, ABSOLUT NIMIC, am incercat toate modalitatile. nimic fara Dumnezeu

Tinerilor de azi le e rusine sa scrie despre Dumnezeu, de ce oare? De ce stiinta e mult mai importanta decat Dumnezeu ? de ce oare?
Dumnezeu a lasat oamenii , le-a dat stiinta., e ceva foarte puternic ca te chinuie parca iti iese sufletul,ca depresia se poate trece cu multa credinta, ce sa spun despre tratament (spovedania este unicul tratament) pe mine nu m-a ajutat tratamentul si nici specialistii, si nici prietenii,doar DUMENZEU .

Daca pe viitor cunoasteti vreun caz despre vreo persoana care a cazut in ghearele depresiei , o sa reuseasca sa scape prin increderea in Dumnezeu.

SUCCES IN CONTINUARE ,
VA FELICIT,
BRAVO
CONTINUATI, NU VA LASATI

Cu mult drag si iubire pentru Dumnezeu
O cititoare fidela care va admira f. mult

Admin

Un comentariu:

Oana spunea...

catre un cititor fidel:)
Ma bucur k sunt oameni care citesc ceea ce scriem noi poate uneori fara sa realizam....sau in graba sau chiar si pe furis
Nu sunt opere de arta ci doar franturi de ganduri,opinii si experiente proprii sau furate din povestirile altora.
Ma bucur de asemenea ca ne-ai impartasit experientele tale si ca ne-ai ajutat sa intelegem adevarata cale...cea care prin spovedanie duce la Dumnezeu si la linistea sufleteasca...
Multumim!
Cu dragoste Oana...