La Multi Ani :) !!!!!!!!!!

La multi ani,multa fericire,Domnul alaturi de tine sa fie...!
O persoana deosebita ca tine nu poate fi uitata niciodata..Desi distanta ne impiedica sa fim trupeste alaturi de tine.. inimile noastre sunt prin Iasi in acest moment mai aproape de tine decat crezi :).
Sarbatori fericite totodata... alaturi de cei dragi!

La Multi Ani Ecaterina!

....................................................................................La Multi Ani! Inca un trandafir in Buchetul Vieti tale. Admira-l pe cel nou dar nu uita caci un alt trandafir si mai frumos il va urma.

Sper ca in viitor toate visele tale sa devina realitate si sa ai parte numai de bucuri.

LA MULTI ANI, Ecaterina!

pentru ca tu nu ai uitat niciodata de noi...ne-ai vizitat,ne-ai adus zambetul pe buze,fericirea...,ne-ai facut sa intelegem ca oricat de departe am fi tot aproape suntem.......si in tot acest timp am invatat ca distanta dintre noi nu se masoara in km.
...Multi ani inante prietena draga!.....:*

Muntele......

Cine nu iubeste muntele....

...nu va sti niciodata ce e mai frumos...:)
nu v-a sti nicicand ce e un vis implinit...si toate vor parea straine si fara rost....cine nu iubeste muntele nu va sti niciodata ce e dincolo de zare,nu va simti fiorul inaltimilor,nu va fi niciodata mai aproape de soare.
Noi toti ce muntele iubim veniti impreuna sa fim:)...
Cine nu iubeste muntele nu va simti niciodata freamatul brazillor ,nu va urca nicicand tainice carari,nu va fi niciodata claltor.
Cine nu iubeste muntele, nu va sti niciodata cu adevarat a iubi.....nu va sti nicicand ce e prietenia...nu va avea niciodata amintiri....
da...e absolut adevarat...o spun eu din proprie experineta
A vorbit Mariana despre Semenic mentionand date generale......as fi vrut sa va impartasesc sentimentele pe care le simt pe skyuri sau de ce nu pe snowboard dar nu voi reusi decat sa va conving sa le practicati.
Nimic nu se compara cu vantul ce se impotriveste alunecarii tale pa partie,cu sentimentul acela pe care il ai cand privesti de jos partia stiind ca tokmai ai parcurs-o, zapada ce ramane in urma ta, praful de zapada zburand .....nimic nu se compara cu muntele, acolo unde si iubirea si zambetul sunt diferite.
Nu prea stiu cum e muntele vara...nu prea stiu cum arata muntele fara zapada....
Filozofii spuneau ca iubirea iti mananca timp...dar si timpul iti poate manca iubirea....da....poate ca au dreptate....dar nimic nu se compara cu timpul acordat muntelui,zapezii......naturii.

..pentru mine a vorbi despre munte si despre iubirea mea mare pentru el e de prisos.

am ales sa atasez un link...sper ca dupa ce-l ascultati sa-mi impartasiti sentimentele...
http://www.trilulilu.ro/folkforever/dcfa883079804e
...va astept pe munte....Oana

Muntele Semenic-"Perla Banatului"

Cu totii avem nevoie deseori de un alt aer,alt loc unde sa ne simtim cu adevarat liberi si unde putem "scapa" de aerul poluat al orasului,de blocurile uriase si mai ales de traficul masinilor.

Pentru mine muntele reprezinta o eliberare... de toti acesti factori nefericiti,care ne tulbura viata. Indiferent de anotimp muntele mereu isi pastreaza prospetimea si oaza de sanatate.

Ma pot considera norocoasa, stiind ca orasul natal se afla la poalele unui munte...Semenic.

Muntii Semenicului fac parte din grupa sudică a Carpaţilor Occidentali, culminând cu Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi Vârful Semenic (1445 m).

Acesti munti au o frumoasa legenda care spune ca dupa ce Dumnezeu a impartit pamantul la toate popoarele lumii,El i-a uitat pe banateni.Acestia,nemultumiti s-au dus la Dumnezeu care le-a raspuns ca impartirea era deja facuta,dar ca sa nu-i neindreptateasca le-a dat o bucata de pamant care a oprit-o pentru El.Aceasta bucata de pamant era chiar Muntii Semenicului.

O excursie pe munti,chiar si de o zi sau in weekend este suficienta pentru cei care vor sa-si "reincarce bateriile" ,iar totodata altitudinea de 300-800m peste nivelul marii reprezinta un medicament recomandat pentru cei care au insomnii,ulcere etc.. deoarece are efect linistitor.

Majoritatea turistilor prefera sezonul iernii cand se pot desfasura diverse activitati sportive.Nici vara muntii nu sunt uitati,deoarece se stie ca bronzul de munte nu este doar benefic ci si mai profund si de o durata mai lunga.

Asadar... eu astept cu nerabdare vacanta de vara...si poate ne intalnim pe Semenic :) .

La multi ani draga mea Ecaterina...

da....nu am stiut ca ieri a fost ziua ta de nume.....tot timpul uit.....iarta-ma......


La multi ani inca o data si pentru ieri si pentru azi si pentru viitorul apropiat ;).....


...in curand va aparea si compunerea.......




La multi ani!

despre munte

In asteptarea compunerilor despre munte si a colindelor... un mic catren

Foaie verde micsunea
Pe Semenic as urca
Dar mai bine pe Ceahlau
Ca aici mi-i dorul meu.

gand din departare....

Nu ti-am scris niciodata o scrisoare….asta poate din pricina ca vorbim tot timpul la telefon…si oricum daca as incepe sa-ti scriu ar fi un dezastru; sti ca nu am limite…le-am uitat in copilarie.
Sti…m-am hotarat sa nu ma mai plang ca esti asa departe,mi-am dat seama ca pierd mult prea mult timp si ca il pot valoriza gandindu-ma la cat esti de aproape (totusi).
Zilele trecute m-am intors in noi….eu tineam in mana o caisa si tu ma sileai sa o mananc.Era soare...Aveai o ciudata stare de spirit pe care eu nu o intelegeam de fel dar care ma fascina nespus.Cateodata , realizez ca sunt straina de trecut…si totusi extrem de afectata de acesta.
Doar eu te stiu cand imi aranjezi caciula sau când fugim doar să ne auzim paşii împreună.
In zilele cu picuri mari de ploaie, cu semafoare blocate şi merdenele calde ,tropăind de frig mi se reproseaza ca te-am uitat. Dar eu te-am păstrat….. pentru căldura orelor de iarnă când citim cate o carte la caldura focului.
Îţi scriu ţie, fiinta mea cea draga pe care o voi simti mereu in inima... tu eşti un ciclu spre care mă întorc mereu. Aştept primul fulg încărcat cu vocea şi râsul tău... se face tot mai frig afară.Îmi cumpăr şosete tot mai groase să mă descalţi când ne întoarcem în lumea noastră plină de dragoste. Aştept cu palmele deschise si cateodata se mira gandul cum tu eşti mereu aici, tu nu ai plecat niciodată, ai fost şi o să rămâi aici.
Am uitat sa-ti spun…sambata sosesc…..imi va fi foarte frig de pe drum…pregateste-mi te rog imbratisarea ta calda ca sa adorm in tacerea bratelor tale…iar.
(si eventual inca o caisa)…..

cu dragoste Oana

pentru tine...

Viata e minunata! de ce sa te schimbi? De ce sa faci altceva? De ce sa te schimbi? Pentru ca lumea e prea rea si provoaca multa suferinta? Lucrurile mici vor fi intotdeauna acolo, frumoase si pline de bucurie numai ca, in goana zilelor noastre, nu ne mai uitam la cele mici, vrem doar ceva mare, cerem intotdeauna prea mult de la viata. Intinzand coarda dorintelor si a propriei vieti ce se va alege cu adevarat din toata aceasta fuga nebuna? Si??? pentru ce atata efort cand lucruirle minunate sunt chiar langa noi?

Peste cativa ani ne vom intalni si atunci vei putea sa te oglindesti in ochii mei in care inca mai este acea persoana draga, copilaroasa si vesela si nu maturitatea artificiala de care ai sa te bucuri.

Bucuria vietii este luata unora prea devreme, si ce e cel mai ciudat... le este luata tocmai acelor care stiu cel mai bine sa se veseleasca de ea...

scrisoare catre dascal

Scrisoare catre dumneavoastra,domnule dascal.



Aceste randuri sunt scrise cu maini reci,cu suflet obosit si resemnat.
Mintea unui copil de 12 ani a prins alte orizonturi,s-a dezvoltat in cadrul altor evenimente majore,dar nu au uitat zilele petrecute la ora de istorie.
Cand zgomotul de veselie se propaga intr-o clasa cu banci vechi,table negre si uzate,zgariate de creta ce a scris istoria de-a lungul a zeci de ani,imagini ale copilariei unui elev.
Inconstienta din acele momente care, desi au trecut nu s-au pierdut de tot,au ramas franturi in mintea mea care ma fac sa imi aduc aminte cu tristete. Neatentia la ora dumneavoastra m-a facut sa pierd ce era mai important,ore din viata mea.
Odata cu intrarea la colegiu incepe o alta parte din viata. Cele sapte ore petrecute cu adolescenti nu mai sunt lafel de frumoase ca rasul infantil.
Pentru dumneavoastra am numai cuvinte de bine,devotamentul dumneavoastra nu a fost in zadar,mi-a dat o lectie de viata.Spiritul unui dascal este diferit de cel al unui profesor,dumneavoastra iubiti ceea ce faceti si intreaga activitate este in concordanta cu sufletul clasei. Profesorul de colegiu este diferit,suntem foarte multi si subiectivitatea nu isi mai are locul. Suntem judecati intr-un mod eronat.Fiecare actioneaza dupa aspectele materiale,mai putin dupa bagajul ce cunostiinte. Pierderea timpului in plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult.
Probabil o sa invat ceva si dupa acesti alti patru ani,dar nu sunt sigur daca o sa fie ceva de bine sau de rau.
Cuvintele pot curge la nesfarsit in aceasta scrisoare de recunostinta dar prefer sa pun punct si sa va multumesc pentru tot ce ati facut.
Cu drag al dumneavoastra elev.

A fii visator...

Visurile sunt calea mea de a iesi din rutina... din aceasta realitate falsa si cruda....Si daca sunt o persoana visatoare ce conteaza?Sa visezi nu este pacat....iar visurile mele.. si ale noastre in general nu fac rau nimanui...Offff...dar cand ma gandesc ca tocmai visurile de cele mai multe ori ne demoralizeaza....pentru ca poate visam la ceva imposibil.. iar cand realizam asta e cumplit...apar frustrarile...neimplinirile si tristetea adanca din suflet.Stiu ca lumea nu este asemenea unui basm....stiu ca oamenii nu sunt acei eroi legendari...si stiu ca nici eu nu reprezint personajul principal dintr-o poveste...Dar.. totusi exist... sunt doar un personaj al acestei lumi create de Dumnezeu.Cu toate acestea... trebuie sa evidentiez si latura pozitiva a visurilor...Acestea ne ambitioneaza...ne arata o noua perspectiva a vietii...un viitor mai promitator,o lume mai buna. In final... as vrea sa adaug un citat care mi-a placut foarte mult : "Visurile sunt tot atat de fara pret aici, ca si dincolo. Numai cei ce nu le au sunt multumiti, caci numai ei stiu sa stoarca placerile vietii. Se poate totusi sa fie vina mea amaraciunea care ma chinuieste. Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care si-l zugraveste omul in sufletul sau. Raiul unuia poate sa fie iadul altuia. Fericirea e cladita de inchipuirea fiecaruia si fiecare si-o potriveste ca o haina. Poate eu sunt croitor prea neindemanatic.Si poate ca, din pricina aceasta, niciodata n-o sa-mi gasesc haina ravnita..." ("Ion"-Liviu Rebreanu)

ceva despre ceva...

Intotdeauna asteptam... asteptam sa ni se descopere un vis, o idee, sa primim o indrumare, un sfat... Asteptam sa intalnim omul care ne va intelege si accepta exact asa cum suntem si atunci asteptarea va lua sfarsit ;)

Cand trebuie luata o decizie importanta ma simt ca la rascruce de vieti si atunci "coboara in suflet de-ti aminteste/ al meu imi spune ca iubeste"

Visuri... visuri ascunse ca in papusile alea ruseseti... cine are rabdare sa avanseze boem si simplu spre esenta?? De fapt, visurile cele mai mari sunt tainice si frumoase... Nu ne despartim de ele, le ocrotim, le purtam de grija, le iubim....

putin, visator si incoerent pe alocuri.. cu drag,

Visuri abandonate (de mine?)

Ce singurătate
să nu înţelegi înţelesul
atunci când există înţeles.

Şi ce singurătate
să fii orb pe lumina zilei,-
şi surd, ce singurătate
in toiul cântecului.

Dar să nu-nţelegi
când nu există înţeles
şi să fii orb la miezul nopţii
şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
o, singurătate a singurătăţii!(Nichita Stanescu)

Ce singuratate….e viata fara a avea un vis…un scop…..o cale (fie ea cat de ingusta) spre fericire…ne vine tot mai greu sa fim fericiti….creierele noastre mari imbuibate cu “informatie” ne otravesc pana la urma.

Ce mai fac? bine. de fapt foarte rău. dar mă aştept să îmi treacă. îmi las un timp de gândire. desigur e un timp în care mă gândesc tot la noi. noi cei vii care locuim în noi cei otrăviţi.

Eu nu mai am visuri…dar parca aveam nu demult un brat de ele….da!aveam…. ….Le-am ingropat in mine….in aerul portocaliu pe care il respir,sau poate le-am pierdut pe drumul pe care fugeam de tine…sau poate nu.

nu am grijă de mine. vezi şi tu că sunt incapabilă să mă opresc din toate fiinţele. mă las în voia lor. cel mult pot să-ţi promit o tăcere albă într-o lebădă.

Sa ma schimb in cunvinte?.....sa ma schimb in cuvinte pentru simplul fapt ca nu imi mai gasesc visurile?......nu…nu o voi face pentru ca vorba arde….verbul putrzeste iar cuvantul nu se intrupeaza ci se destrupreaza….voi astepta sa ma gaseasca ele,visurile,….sunt convinsa ca ma vor….au nevoie de mine….si de puterea mea de a merge spre apogeul realizarii…

Nimic. Fara visuri viata mea are mult mai putin sens. Si asa, imi mai trece o idee prin minte: cred ca doua dintre cele mai grele lovituri pe care i le poti da unui om sunt: sa ii omori visurile si sa il privezi de dreptul de a si le construi.

Cum putea cineva sa ma-mi smulga visurile nestiind de existenta lor?...poate ca mi le-am alungat eu fiind incapabila sa imi construiesc o realitate si sa daram alta in acelasi timp si atunci am preferat sa ma indrept pe mine spre lupta de a distruge trecutul.Dar acum…..acum poate am sa le renasc….dar ma mai gandesc. Imi iubesc visurile….imi iubesc reusitele dar si esecucrile repetate pentru ca ma readuc intr-o lume reala…..pe care sfarsesc prin a o iubi.

As putea sa vorbesc acum despre visuri in general sau sa abordez problema putin mai realistic….si nu sa vorbesc despre visurile mele pierdute intr-o lume uitata(de parca asta ar interesa pe cineva).As putea sa dau sfaturi dar am incredere ca asta o vor face ceilalti…..am incredere mare in ei…

…….eu am plecat sa-mi gasesc visurile….si daca inca mai raman ,e din cauza sperantei care asteapta ca ele sa intoarca ……...

La Multi Ani!!!!!!!!!!

Multa sanatate,fericire,dragoste... si credinta in Dumnezeu... Esti si vei ramane unul dintre cei mai deosebitzi baietzi pe care ii cunosc..Sa ai parte de o aniversare frumoasa si te astept in Romania la acea petrecere mare :D !!!

LA MULTI ANI TIE!....:)

.......sa ai parte tot ceea ce ti-ai dorit....si adolescenta sa-ti fie incununata de frumuseti si aventuri...:).........LA MULTI ANI Flavius:)
Cu drag...a ta (virtuala)prietena ...Oana

have a nice day

LA MULTI ANI!

Sa ai parte de tot ce-i mai bun, sa fii inconjurat de minunatiile naturii si de prieteni extraordinari care sa te ajute sa devii un geniu ;)

Cu drag, Ecaterina pt afovidiu

P.S. nu-i asa ca-i ziua ta azi?

Geniul Einstein

Cine este geniul??? Einstein zicea: “Cum se face ca nimeni nu ma intelege, dar toata lumea ma iubeste?”. Intrebare ramasa fara raspuns pana in zilele noastre. Este un mister de ce Einstein a avut un asemenea succes pe cand multi alti oameni de stiinta nu mai putin importanti au ramas in umbra si sau pierdut in timp.
Einstein zicea ca daca teoria lui va fi corecta toti il vor vrea de partea lor, Nemtii il vor recunoste ca unu dintre ei in timp ce Francezi il vor numi cetatean al lumi. Totusi pentru a intelege gandirea de doi lei a oamenilor a mai zis ca in cazul opus Nemtii il vor numi evreu si Francezi Neamt. De ce avea dreptate? Pentru ca si in ziua de azi oameni fara sa-si dea seama gandesc in acelas mod, identic, neschimbat, e destul sa ne gandim la o partida de fotbal. De ce fotbal? Pentru ca atunci cand echipa noastra preferata castiga non ne bucuram zicand „AM CASTIGAT”… in schimb cand pierdem spunem „AU PIERDUT”. Observand atenti persoana celor doua verbe ne dam seama ca desi au trecut peste 50 de ani gandirea omului a ramas aceeasi.
Cu cateva zile in urma cotrobaind pe net am dat de o intrebare foarte interesanta: „Cine este geniul?” intrebare sfanta m-am gandit pe moment, vazand raspunsurile am ramas un pic dezamagit. Majoritatea celor ce raspunsesera credeau ca geniul e persoana care stie raspunsul la toate intrebarile, mie insa mi se pare un pic cam prea abstract. Dupa mine geniul nu este cel care invatza cartile pe derost, ci cel care reuseste sa priveasca realitatea din exterior reusind astfel sa puna intrebarea la care dupa se va chinui sa dea singur un raspuns. Einstein facea la fel, citea asculta parerile tuturor dar de multe ori pentru asi atinge scopul contrazicea unele legi ale naturi caci putea sa vada lumea intr-un mod total opus celorlalti semeni ai lui desi el spunea intotdeauna ca legile lui pot fi gresite.
Dupa mine Geniul nu este persoana ce raspunde la intrebari ci cea care reuseste sa formuleze intrebari ce pana in acel moment nu existau, este persoana ce priveste lumea dintr-un punct exterior realitati caci ramanand inchis inauntru nu vei vedea niciodata tot ceea ce te inconjoara asa cum poate vedea cel ce sta in exterior. Einstein a cautat toata viata lui o teorie care sa uneasca toate legile naturi intr-o unica teorie absoluta. Pana in zilele noastre aceasta teorie a fost imposibil de gasit…poate ca nu exista…poate ca e foarte complexa pentru capacitatile mintii omenesti, un lucru este sigur, oricine a creat universul, materia, trebuie sa fi avut o putere infinita. Geniul este „persoana care reuseste sa se apropie cel mai mult de ceea de este de negasit cel care este un gigant dar ce urca pe umeri de giganti”.

Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...

Serile trecute am primit un mesaj care mi-a amintit ca sunt oameni care depind de mine si de care depind, oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc, oameni care se gandesc la mine si la care ma gandesc… acesti oameni poate merita mai mult de la mine si eu nu ma ridic intotdeauna la nivelul asteptarilor lor. Ar trebui sa o pot face.
Tot zilele astea observam o alta categorie de persoane. Cei pe care i-am ridicat in diverse momente pe un piedestal nemeritat, cei in care mi-am dorit sa vad un bine care nu stiu daca a existat candva. Ati vazut vreodata intr-un om altceva decat au vazut cei din jur? Eu una cred ca am vrut sa vad mai mult decat era .

...cineva mi-a raspuns...:"raspunsul e cat se poate de simplu si obvios dar nu pt noi cei care ii supraestimam ci pt cei din "exterior" ...si raspunsul e pentru ca ii iubim...prea mult sau chiar faptul in sine k ii iubim ne face sa ii punem intr-o lumina divina, nemeritata de cele mai multe ori...pentru noi ei sunt perfecti...pentru noi ei sunt exact asa cum ar trebui sa fie...ours...pana cand vraja se rupe si ii vedem as they really are...oameni care nu merita"

Ma gandeam sa scriu despre dezamagire....despre persoanele pe care le iubim prea mult si despre indiferenta,despre durere,dar ce rost mai are...? si oricum e un subiect prea "sinistru"...pentru vacanta....poate o lasam pe altadata....

La sfatul unui prieten f bun am citit poezia "La steaua" de M. Eminescu. Aceasta poezia m-a luminat! orice lumanare-stea-suflet se aprind cu focul credintei de la alta lumanare si ard impreuna. Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...se despart atat de mult pana cand insasi lumina lor devine intuneric si nu se mai vad si nu se mai aud una pe alta. Dar ele ard in continuare fara sa mai aibe nici o legatura una cu cealalta.....

De multe ori realitatea sfasie propriile iluziii si chiar si speranta.....dar la urma urmei realitatea este singura cale traita de noi...si suntem obligati sa o acceptam asa cum ni se astrerne.

...ceea ce am scris aici sunt doar ganduri.....ganduri ce ma framanta foarte tare....nu le luati in seama....

Complexat

Tin minte ca ultima data am scris 1 pagina despre complexe dar blogu a auvt o problema si nimic nu a fost postat.
Incerc sa reiau o parte din idei:
Complexele le aseman cu prejudecatile,in unele cazuri sunt pareri eronate dar pe care totusi ni le insusim.

Cand te simti "inghesuit" in lume uneori nu incerci sa iti gasesti o cale de eliberare,devii complexat. Bantuit de unele idei. "ce ma fac maine daca nu ajung acolo?" "ce pot sa ii zic" etc.
Complexele se leaga de noi ca niste vicii sau mai bine zis merg in comun. Sunt cazuri spre exemplu cand te afli la o intalnire si tu fumezi "daca ea/el nu fumeaza?,oare il deranjeaza fumul?".De ce sa nu te simti bine si sa incerci sa treci peste complexe.Poate ca unele persoane au aceleasi complexe ca si tine si atunci nu mai sunt o problema. Cel mai rau e sa le ascunzi,sa le inchizi in tine si sa ii pui intrebari constiintei.

Complexele pot sa scoata in evidenta defecte cu scopul de a le indrepta,totul tine de perceperea noastra la timpul potrivit. E mai rau cand ajungi acasa si regreti ca esti gras si nu ti se potriveste fusta de la magazin. E un semn ca trebuie sa faci o dieta,sa mai dai jos din kilograme. Daca nu te simti bine din cauza corpului tau incearca sa il aduci pe linia normala.Daca mintea ta e prea ingusta pentru un anumit subiect si asta te inhiba atunci comunica cat mai des,confeseaza-te intr-un carnet pe care il poti arunca cand simti ca ai trecut de acel stadiu.
Nu lasa complexele sa iti dicteze placerea,caci pana la urma asta provoaca un complex,neplacere.

Stop complexelor!

Complexe,complexe...mereu complexe...Destul!De ce trebuie sa ne amaram viata din cauza obsesiei noastre de a fi perfecti?Nimeni nu este perfect,nimeni nu s-a nascut perfect...si nici nu va fi niciodata.
Societatea noastra...de cele mai multe ori...(din pacate).. ne caracterizeaza dupa aspectul nostru fizic,dupa statutul financiar... si nu dupa ceea ce suntem capabili,dupa ceea ce gandim si mai ales dupa interiorul nostru care dupa parerea mea este mult mai important decat toate celelalte....
Din cauza complexelor apar frustrarile, ura,timiditatea,lipsa de incredere in propria persoana si multe altele...
Ce conteaza daca avem cateva kilograme in plus....daca suntem prea scunzi sau prea inalti...ce conteaza daca nu suntem la fel de draguti cum sunt prietenii nostri sau nu avem aptitudinile lor?Noi trebuie sa invatam sa ne respectam ,sa ne acceptam asa cum suntem...nu exista superioritate sau inferioritate intre noi oamenii,toti suntem egali!
Un om se face placut prin felul lui de a fi...prin caldura pe care o emana celor din jur...nu neaparat prin aspectul sau fizic.Sa nu uitam ca frumusetea exterioara cu trecerea anilor dispare.. sau pur si simplu nu mai este la fel...insa cea interioara mereu ramane.
Si eu am fost "prizoniera" complexelor..inca sunt...si desi ma zbat sa ies de sub jugul lor....uneori am impresia ca e inutil...
Nu stiu daca exista persoane fara complexe....cert este ca fara bunavointa noastra nu o sa putem niciodata sa scapam de ele...
Sa nu lasam complexele sa ne distruga viata...sa le distrugem noi pe ele :D !
P.S:Imi cer scz k am intarziat cu publicarea compunerii...dar am fost plecata din localitate... :)

ganduri...

Ne-am gandit ca in timpul vacantei/concediu sa posteze fiecare 2 teme/luna. Daca nu este posibil doua macar una! Cu cat mai des cu atat mai bine.

Ieri... ora 17.00... zapuseala, aer aproape irespirabil..... treceam prin parcul de langa blocul meu si privirea mi-a fost atrasa de o vacuta. Nimic deosebit in peisajul romanesc! Peste o jumatate de ora am trecut din nou prin parc... Vacuta, neinsotita, ragea si se clatina... Mi s-a facut o mila profunda... Un biet animalut infierbantat de caldura naucitoare, fara mancare (boschetii nu cred ca mananca nimeni) si, poate mai presus de toate, fara apa... O imagine deosebit de dureroasa! Ce seceta, ce vreme, ce stiri... Si e cu atat mai dureros ca nu putem face nimic acum. Poate doar mai multa grija de planeta si sa avem gandul la Doamne Doamne mai des si cu mai multa putere...

Ca sa nu fie chiar foarte sumbra postarea... Era odata un tigan care si-a luat un cal. I-a dat mancare cat i-a dat iar apoi a micsorat portiile pana nu i-a mai dat deloc. Dupa vreo 2-3 zile calul moare. Replica tiganului "Iaca tocmai acu' cand s-a obisnuit si calul fara mancare a murit!" :D

dilema...

Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficienţă fizică sau psihică.
Complexele…
…cu totii le avem. Cu totii avem macar unul, dar rar unul. Cand avem unul .. mai apare unul si tot asa. E normal ca fiecare din noi sa aiba complexe , dar nu e atat de normal sa fim frustrati din cauza lor , pentru ca asta inseamna sa ne lasam dominati de complexe . Cine nu are complexe , are o parere prea buna despre el/ea si in cele din urma se va ajunge la o frustrare , aceea de a incerca sa faca totul bine .
Fiecare dintre noi e dominat de complexe...si eu am ca tot ceilalti dealtfel(dar nu e timpul acum sa vb despre complexele mele). Venind vorba, imi pun eu inrebarea...a fi complexat e un pacat,sau o smerenie?
Am incercat sa intorc pe ambele parti dilema care ma mistuie.Daca spre exemplu esti complexat de inaltimea ta,tu,ca persoana te consideri inferioara celorlalti....si asta se poate numi smerenie,dar pe alta parte a fi complexat inseamna a fi nemultumit de felul in care te-a daruit Dumnezeu...si asta e un pacat.
Asadar e bine sau rau sa fi complexat ?
La inceput mi s-a parut asa de usor sa vorbesc despre complexe dar de cand s-a nascut intrebarea asta in mintea mea nu pot face nici o afirmatie fara sa intervina....Sper sa putem dezbate impreuna poroblema asta (a mea)
Cu incertitudine...a voastra indecisa Oana

complexele...

Complexele ne influenteaza modul de manifestare in societate si nu mai suntem noi. Iata de pilda eu cant foarte rar cand sunt cu ceilalti pentru ca nu sunt multumita de cum suna, de cum iese... am incercat sa modific ceva, m-am inregistrat... am tot cautat cumva sa fac sa iasa mai bine dar nu a fost sa fie. Intr-o oarecare masura sunt limitata de acest fapt... pentru ca imi si place mult... :)

Aici e vorba si de talent... dar ar trebui sa avem puterea de a ne depasi complexele si sa nu le mai lasam sa ne controleze actiunile zilnice. Cel mai intalnit complex pe care l-am intalnit e cel de inferioritate. Ce ma intriga e ca cel care ii sesizeaza prezenta nu face ni mic in a-l combate. O solutie ar fi contra-ponderea cu ceva pozitiv si bun, nuantate si potentate calitatile. In esenta fiecare om este bun, daca am privi lucrurile din aceasta perspectiva si am aprecia mai mult oamenii e posibil sa nu mai intalnim acest complex asa de des. Suntem sensibili si contextuali si prea putini apreciati... oare este cineva care sa nu aiba nevoie de suportul celorlalti??? "Nu este bine ca omul sa fie singur"

Alte complexe intalnite mai des sunt cele de aspect, de cum aratam, de nas, de picioare de... fiecare si le stie pe ale lui... si acum ma grabesc ca trebuie sa ajug la o operatie estetica :D

Cu drag si prietenie,
Ecaterina

multi ani

Este vreme pentru toate, e vreme pentru trait si vreme pentru sarbatorit.

LA MULTI ANI!

Flori si bucurii, sper sa poti accesa linkul si sa-ti placa. Caut traducerea ;)

http://www.youtube.com/watch?v=rAumKaaOFwI]

LA MULTI ANI OANA!!!!!!

Pentru ca astazi este o zi speciala pentru tine....implinesti 17 anisori :D... ma alatur si eu celor ce-ti doresc din adancul sufletului sa ai parte numai de impliniri, fericire, multa sanatate si Dumnezeu sa te calauzeasca mereu! Fie ca anii ce se scurg sa treaca, precum razele soarelui mangaie o floare ce sta sa infloreasca! "La multi ani!!!" :*

Natura-parte din sufletul meu

Cum as putea sa nu o iubesc..?Cand.. eu… ma simt ca un copilas de 3 ani care primeste o jucarie.. atunci cand ma aflu intr-o padure inverzita.Poate ca.. nu stiu sa-mi exprim dragostea prin cuvinte.. pentru ca nu sunt obisnuita…
Vantul care adie usor, frunzele verzi ale copacilor inalti,mireasma florilor multicolorate,freamatul unei ape curgatoare… si as putea sa continui.. toate acestea imi ofera liniste in suflet.. pace…chiar si acea fericire greu de gasit.
Nu pot sa inteleg oamenii care distrug padurile, polueaza apele, mediul inconjurator… Nu ne dam seama ca ne distrugem??!!!
Sunt exagerata pentru ca nu arunc o hartie pe jos si o tin in buzunar pana gasesc un cos de gunoi?
As vrea sa povestesc putin si despre judetul in care m-am nascut…Caras-Severin, un tinut binecuvantat de Dumnezeu.
Desi Resita…este un oras mic,poate nesemnificativ eu sunt mandra de el… deoarece este inconjurat pretutindeni de natura.. paduri,ape…si mai ales este situat la poalele Muntiilor Semenic :D.
In spatiul forestier al judetului Caras-Severin sunt delimitate 3 parcuri nationale:
1. Semenic-Cheile Carasului care se intinde pe 6 ocoale silvice, prezinta singura padure virgina de fagete seculare de la Izvoarele Nerei care exista in Europa si rezervatii speologice:pestera Comarnic,Popovat,Buhui…etc.. care sunt unicate pentru endocarstul Romaniei.De asemenea in Muntii Semenic intalnim si lacurile Trei Ape,Valiug, Breazova si Secu care au o mare atractivitate turistica datorita peisajului pitoresc oferit.
2.Domogled-Valea Cernei,al doilea ca marime in tara si unicul care inglobeaza un intreg bazin hidrografic…Valea Cernei este o adanca despicatura in masivitatea Carpatiilor Meridionali care strabate 3 judete:Gorj,Mehedinti si Caras-Severin.Pesteri termale de la Baile Herculane unice in Romania,Closani,Cioaca..etc
3.Beusnita-Cheile Nerei ce desparte Muntii Aninei de Locvei.As vrea sa amintesc de Lacul Ochiului Bei,Lacul Dracului,Izbucul Izvorul Iordanului… fiecare avand o legenda in spate.
De exemplu legenda Lacului Ochiului Beiului spune ca exista un turc pe nume Bei care a fost la vanatoare pe meleagurile Cheii Nerei si a intalnit o fata frumoasa care isi pazea oile.Acestia s-au indragostit,dar tatal lui Bei auzid de aceasta relatie a hotarat sa-I desparta,deoarece fata era de alta credinta.Ea a fost omorata,iar Beiul afland-o injunghiata a varsat multe lacrimi dupa care s-a sinucis.Din lacrimile varsate s-a format “Ochiul Beiului”.
Iata… toate acestea sunt creatia lui Dumnezeu…arta Lui… pe care noi oamenii nu avem voie sa o distrugem…trebuie sa o protejam.Si un copacel mic daca il plantam putem ajuta la regenerarea padurilor.. aceasta fiind obligatia fiecarei generatii…
P.S:Probabil ca v-a plictisit atata geografie.. dar nu se stie niciodata cand…cei care nu au vizitat Caras Severinul…sau nu in totalitate.. veti avea ocazia sa vizitati aceste tezaure ale naturii.

An Inconvenient Truth

...este un film documentar care prezinta date si inregistrari stiintifice ale diferisilor itemi privind mediului inconjurator, cum raspunde natura la incalzirea globala. Un film cutremurator! Prin urmare nu ma mai mir de ce se intalmpla toate aceste lucruri: seceta, furtuni, catastrofe, taifun...
Filmul este prezentat de Al Gore, contra-candidatul lui Bush.

Toate aceste lucruri negative se intampla din cauza noastra si ar trebui sa fim atenti la gestionarea resurselor din mediul inconjurator. Poluantul principal il constituie industria. NU putem pune in balanta Industria si Planeta pentru ca daca nu mai avem Planeta sigur nu o sa mai mearga nici Industria si nu se vor mai face atatia bani. Alegerea trebuie sa fie implicita si sigura. Planeta e cea care conteaza cu adevarat!

Efectele incalzirii globale pot fi din cele mai neplacute si, pentru mine, cel mai dureros si greu de indurat e lipsa apei.
Cat e de frumos imediat dupa ploaie, se simte cum respira si se bucura pamantul... Ce frumos e dimineata devreme cand e inca racoare si poti simti mirosul imbatator al florilor de tei (la Iasi a inflorit teiul :P ) Si aerul e mai curat si mai proaspat.

Ce putem noi face? Sa mergem pe jos, cu bicicleta sau cu mijloace de transport in comun (emisiile de CO2 fiind periculoase). Sa cerem energie ecologica sau sa o eficientizam pe aceasta pe care o primim, sa nu facem risipa de apa, sa reciclam si evident, sa nu lasam gunoaiele in natura, sa ne implicam in asociatii ce au ca scop protejarea mediului. Cu siguranta ei ne pot spune si indruma in acest sens.

Sa luptam pentru o Planeta curata, pentru o mostenire valoroasa pe care s-o lasam celor de dupa noi,
Ecaterina

Oameni si Natura

Multi sustin ca e foarte usor sa descri natura caci e un cuvant ce-l auzi in fiecare zi pe buzele multor persoane dar in realitate lucrurile nu stau asa cum par. Natura…natura…un cuvant foarte raspandit de multe ori asociat „casei noastre”. Se presupune ca ar trebui sa o cunoastem bine insa nu e asa deoarece multitudinea lucrurilor ce o compun o transforma in ceva de neajuns mintii omenesti.
Totul pare perfect la sufrafata dar ceea ce ma doare cel mai mult e ca sub toata verdeata, frumusetea, despre care scriem de cand aveam 6 ani, si tot ceea ce noi sustinem sta adevarul, un lucru pe care orice om incearca, dand o mana de ajutor, sa-l astupe cu speranta ca nu va mai iesi niciodata la suprafata. Dar din pacate, pentru noi, iacata ca de ceea ce nu vrei de aia nu scapi. Cand eram mai mic descriam parfumul florilor, verdele copacilor, frumusetea plantelor, insa acum mergand pe strada dupa parfumul florilor dai de un cos de gunoi, verdele copacilor unde e avand in vedere ca nu se mai vad nici copaci in ziua de azi, frumusetea plantelor ….la ce foloseste…e mult mai usor sa pui un poster pe perete decat sa cresti o planta…nu??? Cel putin posteru nu trebe sa-l uzi. Nu sunt lucruri de ras, avand in vedere ca la inceputul compuneri am considerat natura casa mea. Nu stiu cati iubesc sa traiasca intr-o casa in care in care absenta „curateniei” o transforma intr-o cocina de porci, noi fiind porcii.
In general se spune ca noi, animalele…eu nu ma simt jignit caci nu-s facut din aur, si lumea vegetala ar trebui sa ne completam caci unul fara de celalalt nu putem supravietui. In schimb noi ce facem… taiem mii de metri patrati de padure in fiecare zi. Sincer asta nu prea mi se pare „nu putem trai unul fara celalalt”…nu stiu voi…poate aveti o parere diversa. Chestia ce ma darama cel mai mult e ca noi avem curaju sa plangem milioanele de morti din al doilea razboi mondial...acuma sincer bombele stiau ca noi avem viata??? Tare mi-as dori sa vad ce mi-ar raspunde un copac daca-r putea. Sa nu uitam totusi ca in al doilea razboi mondial cei ce au lansat bombele suntem noi, in schimb in zilele noastre nu sunt copaci cei ce ne-au pus pe noi sa-i taiem ci suntem tot noi, oameni, ce decidem fara a fi influentati de nimeni. Poata ca in Biblie e scris ca Dumnezeu l-a facut pe om fiinta superioara, dar e scris ca Dumnezeu a facut si celelalte lucruri. Acum ma intreb eu…oare Dumnezeu nea creat ca sa dominam, sa cucerim, sa distrugem sau sa traim in pace cu celelalte creaturi. Stiu ca poate noi suntem fiintele inteligente dar sincer acum… daca asta este ceea ce numim inteligenta as prefera sa fiu un copac, o planta….
Acum doua zile mi-a picat si ultima castana in cap. Putin ce ameninta ca bombardeaza Europa. Cu ce motiv???....cine stie…l-o fi visat pe Bush ca ii fura bucata de tort. Cat despre Bush il putem considera exemplul perfect al omului modern, cautand pe net ve-ti gasi o gramada de poze cu el transformat in maimuta. E unicul presedinte al unei tari puternic industrializata ce nu a semnat acordul pentru reducerea gazelor toxice in atmosfera. In schimb daca ne gandim bine la ce foloseste atata timp cat industria Americi merge bine??? Pai da…ca eu cand ies afara in loc sa miros o floare iau o gura buna de deseuri toxice ce lui ne trimite in fiecare minut. Adevarul e ca in ultimul timp toti incearca sa ia o bucatica din peretele casei noastre comune chemata natura (de parca n-am avea loc toti impreuna). Pacat ca nu se gandesc inainte ca ceea ce se cheama casa are multi pereti si nu cum considera ei ca se pot apara de ploaie sub un cm de zid ce reusesc sa fure.
Situatia naturi in ziua de azi ma preocupa pentru ca o consider casa mea si deci mi-as dori foarte mult sa fie un pic de ordine, curatenie si mai ales pace. Cand auzim cuvantul vierme ne gandim imediat la o creatura scarboasa, dar va intreb eu acum: „Cu ce suntem noi mai buni???” Si noi ca si viemi ne nastem, distrugem tot ce intalnim in calea noastra pentru a supravietui, ne reproducem si murim in mizerie ca si cum n-am fi existat. Pot sa zic ca nu ne oprim aici…spre deosebire de viemi noi, oamenii, ne „mancam” intre noi.
Sper ca cineva sa inteleaga ceea ce am scris mai sus pentru ca este exact ceea ce se creeaza in mintea si sufletul meu uitandu-ma in jur la „natura”.
„IN SFARSIT POT SA ZIC CA SUNT MANDRU DE SPECIA MEA” sper sa nu fi jignit pe cineva. Daca va simtiti jigniti imi cer scuze dar sunt fericit ca macar a-ti citit.
PS: Sunt impotriva globalizari, impotriva distrugeri mediului, impotriva lu Bush si Putin…lista poate continua….
(afovidiu)

Nimic mai pur,Nimic mai complex...Natura

Da….cam tarziu….stiu…
Am amanat momentul asta asa cum fac cu mii de alte clipe.Inca nu am invatat k nu pot ocoli invitabilul si nu ma pot impotrivi lui Dumnezeu.......sunt hotarari care astepata a fi luate si mii de ganduri ce le-am inchis intr-un bold........toate astepta un moment prielnic sa ma inunde...dar eu ma feresc....ma feresc si fug ...la nersfarsit?..offf
Mi s-a spus ca tema ce trebuie sa o dezbat e “natura”....adica sa vorbesc eu despre necuprinsul ei.......dar,oare nu vorbeste ea despre mine,despre noi toti?
Ce altceva poate să fie mai important decât universul care intră în tine, într-un tine regăsit mereu nou, mereu proaspăt?
E drept că atunci când înserarea dispare, dispar şi pretenţiile tale demiurgice. Rămâne însă amintirea clipei în care, de-ai fi vrut, puteai să scoţi din abisuri o lume cu sensurile ascunse tainic de pâlpâirile luminoase ale ochiului .
Natura...cuprinzatoare intelesuri si netraite pasiuni ascunde in adancul ei cel netrait.
Mi-a placut tot timpul sa privesc firul de iarba cu superioaritate...dar acum stau si ma gandesc : ‘Oare nu are si el propriul loc in universul infinit ?’......sunt sigura ca avem(atat eu cat si el)locul nostru intr-o eternitate ,nu ne certam.
Obisnuiesc sa-mi arunc privirea pe geam in timp ce lucrez si simt ca toata atmosfera de dupa pervaz se cuibareste in mine.....si nu demult(am impresia k acum cateva luni),mi-am dat seama k sunt dependenta de natura,de vant,de soare si mai ales de noapte.Spre deosebire de altii ador sa valorific noaptea si sa descopar linistea muribunda ce inunda orice zgomot...In vacante imi petrec noptile pictand si citind...nimeni nu ma intelege aproape...dar nici nu ma zbat sa fac pe cineva sa ma inteleaga...
Nu am vrut niciodata sa recunosc natura ca fiind o parte din mine...sunt foarte egoista in ultima vreme,stiu!...dar sunetul plapand al artei de a simti si a te simti cu adevarat fericit e insasi sunetul naturii...
Fiecare zi când am iubit soarele pentru că răsărea, marea pentru că era albastră şi merii înfloriţi pentru că vor fi cândva fructe a fost o zi plină.Acele zile le port ascunse cu mine prin viata ferindu-le de ochii strainilor ca de hoti...

Mi-as dori sa va pot darui raze de soare....dar nu pot , asa ca va daruiesc dragoste...Oana

Civilizatia avanstata este cimitirul culturii

Civilizatia avanstata este cimitirul culturii.

Cine nu a intrat macar odata intr-o biblioteca sa priveasca cu admiratie miile de carti ale caror file au fost facute din lemn,dovezi ale marilor artisti care s-au inspirat din natura inconjuratoare?

Fie ca s-au scris basme despre pititcii ce isi aveau casele in padurile luminate de licurici si alte vietati care erau ca niste felinare de-a lungul cararilor inflorite ce duceau spre necunoscut fie despre iubirile ce se nasteau pe marginea unui lac cu nuferi.

Pictorii care odata incercau sa redea in ulei intensitatea fiecarei culori pe care frunza o capata de-a lungul anotimpurilor,astazi au ramas doar amintiri pentru cei cu sufletele inca deschise spre natura.

Odata cu evolutia materiala,omul modern a uitat sa creeze si sa protejeze comorile pe care un simplu rasarit de soare iti poate face imaginatia sa simta iubirea,caldura linistitoare a naturii.

Astazi rareori poti vedea un om care dandu-se jos din tramvaiul care indeparteaza linistea unei pauze de masa,sa se aseze pe o banca intr-un parc si sa priveasca masinile ce ard gaze care se inalta in cerul lipsit de nori in zilele toride de vara.

Ne semnam sentina la o lume fara natura,la o lume in care respiri aerul din ce in ce ce mai poluat. Datorita diminuarii luminii solare Pamantul risca sa sufere mari transformari climatice.Odata cu aceste cataclisme natura umana a omului o sa se schimbe.

Nu ramane decat sa inchinam cat mai multe poezii naturii si sa incercam sa nu acceleram ceasul biologic al naturii.

Cu respect al vostru membru,Dragos

Suflet nelinistit

Viata nu a fost blanda cu el... cunostea suferinta inca de la o varsta frageda.Crescuse pe strazi, apoi la un orfelinat....Niciodata nu a primit dragoste si tocmai din aceasta pricina nu stia sa iubeasca...
Inca de mic avea acea indiferenta...fata de tot ce-l inconjura...Viata pentru el era mai mult o povara... In adancul sufletului avea o ura care il nimicea, ii distrugea copilaria... fata de aceia, persoanele care i-au dat viata ... Nu putea sa inteleaga de ce nu este si el la fel ca toti ceilalti copii.. alaturi de parintii lui... fericit.Tristetea il coplesea... si pe masura ce crestea devenea o persoana dura... care acumulase in toti acesti ani resentimente...
Cu toate acestea, era ambitios... cel mai mult isi dorea sa se realizeze, sa devina o persoana importanta... A terminat liceul... trist... deoarece nimeni nu l-a sustinut... El nu stia de distractie , nu era precum colegii lui... tocmai de aceea era mereu retras... singur.. in "lumea lui".
Ajuns la facultate si-a intalnit perechea... Era intampinat de un sentiment nou... ceva ce nu mai simtise pana acum... si ... nu stia cum sa procedeze... deoarece el nu stia sa iubeasca.. nimeni nu l-a invatat sa iubeasca.. si niciodata nu s-a simtit iubit de nimeni.Acest sentiment pentru el era straniu...
Anii treceau..
Profesional s-a realizat..a obtinut un loc de munca foarte bun,iar lipsa banilor acum nu mai era nici o problema...Nu dupa mult timp s-a casatorit.. cu persoana pe care el simtea k o iubeste ... si desi se zice ca dragostea vindeca durerea si necazul vietii in cazul lui nu a fost chiar asa... Ramasese cicatricile trecutului sau dureros...care nu se puteau vindeca decat atunci cand isi va intalni parintzii... Sotia care era mereu alaturi de el... l-a sfatuit sa isi caute parintii...Acesta... in cele din urma ii asculta sfatul... trebuia sa afle de ce a fost respins de parintii lui... sau cel putin sa afle dak mai sunt in viata...
Dupa lungi cercetari... aflase ca mama lui era in viata... si se hotari sa ii vorbeasca... sa o intrebe, sa ii reproseze...de ce l-a parasit... de ce i-a distrus copilaria si ... practic intreaga viata.
Insa intalnirea dintre cei doi a fost destul de dureroasa....intr-un spital...Mama lui era mobilizata la pat... suferea de foarte multi ani de o boala incurabila...si acum.. era in faza finala.. nu mai exista nici o scapare pentru ea.Fiul vazand-o in acea stare, nu mai avea curajul sa ii puna acele intrebari pe care voia sa i le puna in toti acesti ani...Si desi pana atunci el simtea numai dispret si ura fata de ea... in momentul in care a vazut-o zacand la pat toate acestea s-au transformat in compasiune...
Mama... cunostea ce e in inima lui... si doar atat a reusit sa spuna:"Iarta-ma"... si si-a dat duhul...
Despre tatal aflase k murise imediat dupa nasterea lui intr-un accident, iar mama care era bolnava inca din tinerete nu putea sa se ocupe si de cresterea si educatia lui...
Acum, ca avea adevarul in fata despre parintii lui nu mai era acelasi... nu-i mai judeca ca inainte si desi si-ar fi dorit din tot sufletul sa-i fi avut aproape de el a inteles ca asta a fost voia lui Dumnezeu si s-a resemnat....

viata si amintiri

Scriind comentariu pentru Oana ma gandeam la importanta amintirilor... importanta amintirilor personale si cele de tara si neam.

Pe parcursul vietii sunt lucruri de care ne amintim mereu pentru ca ne-au marcat viata. In cazul meu sunt o sumedenie dar de o importanta covarsitoare sunt 3 si sunt legate de 3 persoane deosebite care au avut influenta in desfasurarea vietii mele ulterioare.

Viata neamului nostru a fost framantat de multe intamplari si avem multe amintiri de tara. Impresiile excursiei in Ardeal isi spun cuvantul si iata ca ne cutremuram pasind in Valea Robilor de la Aiud, aproape calcand pe sfinti. In momentul in care s-a sapat fundatia pentru manastirea care este acolo s-a simtit mireasca bine placuta in tot orasul timp de cateva zile. Se gasesc oseminte la mai putin de 1 m adancime... In perioada comunista dar dupa '64 (anul eliberarii prizonierilor politici) s-au construit blocuri peste trupuri de sfinti...

Ce tarisoara mica si avem asa de multi sfinti... cam cat are Rusia pe tot intinsul ei. Singurul lucru care ne-a tinut si inca ne mai tine e gandul la Dumnezeu, iubirea adevarata si nadejdea unica.
O alta amintire a tarii noastre asupra careia ma opresc e invazia habsburgica si distrugerea a peste 150 de manastiri si biserci ortodoxe. Cu multa suferinta s-a trecut peste acestea...

Cu siguranta ca avem si amintiri frumoase ale tarii... unirea din 1918, castigarea Ardealului...

Un crampei dintr-o scrisoare a sufletului meu pierdut...

Si a plecat...tarandu-si pasii,de acum(pentru mine)doar umbre parasite de orice farama de iubire…De ce oare ma forteaza sa-i ascult tacerea orbitoare ?
Sunt zile in care ma inteb de nenumarate ori de ce s-a schimbat ca si cum ai intreba la o inmormantare de ce a murit raposatul,ca si cand nu ar fi acelasi lucru daca a murit de pneumonie,cancer sau calcat de masina...nu pot accepta fenomenul in sine....vreau intotdeauna sa stiu « de ce ? ».
Omul n-are voie sa traiasca decat realitatea,chiar daca il nemultumeste,oricat de imperfecta ar fi.Iar eu mi-am incihpuit ca imi pot controla judecata si pot sustrage controlul.
De ce el nu avea niciodata timp ?...iar eu,cand vorbea,il ascultam si orice banalitate mi se parea mare lucru,fiindca eram acolo sa o ascult,facea parte din universul meu.Si-a pastrat conditia anterioara,si-a vazut de ale sale cand eu am uitat ca mai exista pe lume si alte fiinte in afara de el.Privirea limpede,ce pana ieri imprastia raze de bucurie,azi e doar un funebru avant spre indiferenta...simt cum razele privirii ma strabat fara sa ma curinda.
Doare...raneste....indiferenta e cea mai cruda atitudine pe care o poate avea asupra mea....oare asta mai merit ?...am incetat sa cred ca sacrificiile mele mai merita.
..........imi apar iarasi in minte pasii lui ce fug adesea spre cea mai adanca vale a urii.retraiesc din mou momente dureroase ...
Tăcerea din jur era la fel de lină precum lacrima ce se prelinge pe obrazul de gheaţă. Lăuntrul se frământa ca o conştiiţă muribundă.A inchis in el toate cuvintele ce au sapat santuri in sufletul meu...... lasand urme adanci.Necuvintele....ramase intregi,nasc durerea.....
...Nichita Stanescu spunea ca :”oamenii sunt ceea ce isi aduc aminte ca sunt”...asta inseamna ca el a uitat...totul...sau refuza sa readuca trena trecutului printre mantia prezentului...si revenind undeva in prezent...ma intreb din nou...”de ce?”
Oamenii uita adesea ceea ce odata au pretuit.........dar eu am o intrebare:”uita sau refuza sa-si aduca aminte?”.......si inevitabilul “de ce?”
Trebuie sa-nvat sa-mi pot demonstra ca realitatea,oricare ar fi ea, merita mai mult decat cea mai frumoasa fictiune...

....dar dupa atata vreme pot macar sa ma rog unde sufletul mi-a ramas altar pentru vise”

Cum mi-am petrecut eu vacanta de Paste...

...mai degraba...poze d la Sibiu(cel mai minunat oras din ro)...merita vizitat...

Drumul Crucii...

Ne intristam la vorbe aruncate

Din cuget lacrimi se ascund pe

drum...

Pornim cu ganduri mari prin vreme

Si pasii repezi ii oprim

La poarta fericirii-eterne

In care ochii se inclin.

Acultă liniştea ,ascult-o dacă poţi Şi-o să găseşti acolo-n ea Răspunsuri pentru toţi

Printre raze impletite cu violete pe cerul inaripat de lalele galbene si roz, soarele, ca o dalie portocalie, imbracă totul in lumini de ghiocei.

(in)fidelitate

Fidelitatea.. fata de un prieten, de un iubit, de o realtie, de o idee, de o pasiune...
Despre fidelitate se vorbeste doar in relatie stransa cu infidelitatea. De ce? Nu mai putem vorbi de virtute fara a o pune in opozitie? Se pare ca nu... :(
Voiam sa scriu despre un caz de la "Din dragoste" :D in care era vorba de o infidelitate la nivel de filrt dar mai bine nu...
Nu putem fi siguri niciodata daca celalalt ne este fidel sau nu, e o chestiune de incredere, de acceptare, de iubire si respect. In schimb putem sa ne adaptam noi comportamentul la cel al partenerului.. de exemplu sa-i oferim linistea, pacea, caldura iubirii, acceptarea de care are nevoie orice suflet. Si daca "nu si nu si nu/zi-i adio si te du"
Nu putem lega iremediabil un suflet de al nostru cum nici nu putem sa-l alungam pentru orice gelozie...
Eu sunt fidela ideii de a avea masina :D.... si intr-o zi... o voi avea :P

Fidelitatea si iubirea

Imi e dor de el…ma simt coplesita…simt k nu am puterea sa continui…l-am iubit…simneatm k el…doar EL este centrul universului meu…
Se spune k este frumos sa iubesti...chiar asa este...a fost frumos sa iubesc...insa pana in momentul in care mi-am dat seama k nu sunt iubita...iubirea neimpartasita e precum desertul...iti pustieste sufletul...
Si totusi...de ce am iubit ?...am iubit fiindk am crezut k sunt iubita…si totusi,dak m-ar fi iubit nu m-ar fi inselat...da,sunt sigura k stiti cum e sa fiti inselat...cu totii am inselat si am fost inselati...ne-am inselat prietenii,iubitul,familia etc...dar atunci cand iubesti,vestea k esti inselat vine precum un fulger...iti omoara sentimentele...iti omoara inocenta...se zice k te intareste,dar de fapt iti zideste toate sentimentele pure in spatele unui perete aspru....
Iubirea se paote numi iubire adevarata doar atuni cand este insotita de fidelitate....da,FIDELITATE....un cuvant asa usor de rostit...dar in acelasi timp,fidelitatea este foarte greu de respectat...sa fi fidel presupune sa renunti la multe dintre obiceiurile tale...iti poti insela partenerul chiar si numai cu gandul...
Doar atunci cand iubesti cu adevarat esti capabil sa fi fidel...sa daruiesti si sa primesti...insa s pimsti doar de la pers iubita...
Fidelitatea este sentimentul kre nu ar trebui sa lipseasca niciodata in relatia dintre doi oameni kre se iubesc....Iubiti-va mult...by Mircea Radu J

A voastra prietena fidela,
Iasmina

Fidelitate....

Oamenii leaga aproape intotdeauna fidelitatea de carnea trupului. Dar carnea se infioara permanent, e prinsa-n destramare. Adevarata fidelitate sparge spectrul luminii din tine in multe culori. Ea poate fi pasiunea sufletului pentru odihna. Sau tacerea gandului in umbra racoroasa a clipei. Este linistea dintre respiratii sau convingerea in drumul ales.
Am incercat sa privesc fidelitatea si printr-un alt unghi…….am incercat sa privesc in oglinda ochilor si sa sa ma intreb daca fidelitatea terbuie sa fie absoluta si perfecta.......oare ?
Poate ca Dumnezeu a vrut sa ne lase libertatea de a cauta si gasi indoieli prin infidelitati doar pentru a ne intari in convingerea alegerii noastre…
Cand dovedesti fidelitate, iti daruiesti inima intr-o versiune unica, golita de indoieli.putem spune ca fidelitatea e o copie miniaturala a iubirii ca daruire si sacrificiu......
Cred ca fiecare ar trebui sa isi puna intrebarea:De ce nu a inselat pana acum?(daca nu a facut-o deja)...primul meu raspuns a fost:pentru ca nu vreau ce ceilalti sa sufere,apoi, ceva din adancul sufletului meu a tresarit,si cred,ca am gasit adevaratul motiv....Imi este frica de reactile mele si ale celorlalti...
Just take a minute to think about it...ceva imi spune ca nu sunt singura care vede lucrurile asa

Fidelitatea vs infidelitatea

Lacrimile ei pareau infinite…expresia fetei se schimbase…nu mai era acea fetita vesela, mereu zambitoare… era incruntata..privirea ei calda se transformase intr-o privire “ucigatoare”, plina de ura … nu putea sa realizeze cum iubirea ei…cea pe care pariase totul a putut sa-i faca una ca asta …cum totul s-a intors impotriva ei.Era naiva… credea in relatia perfecta…nu stia ca exista tradare, ura ,invidie… isi imagina ca viata e perfecta, ca oamenii sunt sinceri precum era ea…

Statea singura,mahnita…in coltul camerei…si se gandea neincetat oare unde a gresit..cu ce?De ce tocmai ei i se intamplase asta?Nu putea sa uite acea scena..,acea scena care i-a fost fatala…Tocmai a fost inselata de prietenul ei,cel cu care era de mai bine de 3 ani…cu care avea atatea planuri…Nu putea sa conceapa cum acesta … caruia ii daruise toata increderea ei a putut sa o insele..si mai ales…cu una din cele mai bune prietene ale ei..in care avea incredere..

Pe langa dispretul pe care a inceput sa-l aibe asupra acelor doua persoane care ii distruse viata, aparea si sentimentul de neputinta, de vinovatie… chiar ea le-a facut cunostinta… ea a insistat ca cei doi sa se imprieteneasca…pentru ca erau (poate) unele din cele mai importante persoane din viata ei…

Nu a stiut sa ierte… nu putea… desi prietenul ei regreta…

Fidelitatea este o calitate morala care presupune iubire, principii solide.Ea are o mare importanta pentru armonia relatiei cat si pentru propria sanatatea …
In ziua de azi se pot numara pe degete cuplurile fidele… fara “pata”…
De asemenea este adevarat ca fidelitatea nu este o constrangere, ci o alegere libera… o dovada a dragostei… cat si un model de comun acord pentru buna functionare a cuplului.Atata timp cat esti fidel…exista si acea incredere in tine insuti , respectul fata de propria persoana.
Infidelitatea de cele mai multe ori distruge relatiile , provocand durere, ghimpi si resentimente… Nu toate persoanele sunt in stare sa treaca peste aceasta… infidelitatea este precum o umbra..care va fi mereu existenta in relatia unui cuplu…
Fidelitatea, intimitatea si comunicarea fara retineri si prejudecati formeaza Edenul familiei.Fidelitatea nu este necesara numai intr-o relatie de familie…ci si in societate…
Noi oamenii trebuie sa le fim fideli conducatorilor nostrii, parintilor, prietenilor... din aceasta se naste si increderea …care constituie baza reala, stabila si armonioasa a vietii.

zi de primavara....

La multi ani, Iasmina!!!

sufletul nostru primavara

De multe ori nu ne dam seama de micile bucurii pe kre viata ni le ofera...un zambet al unui simplu trecator de pe strada,ciripitul pasarilor...chiar si simpla mangaiere a razelor soarelui ne pot schimba starea de spirit....trebuie doar sa stim sa primim in suflet aceste lucruri aparent neinsemnate dar kre ne pot modifica imediat dispozitia...
Cel mai frecvent se intampla asemenea lucruri primavara....intreaga natura se trezeste la viata...lumea e cuprinsa de magice sentimente....este imposibil sa nu te lasi purtat de valurile fericirii,sa nu te lasi trezit la viata...
Poate si fiindk sunt nascuta in luna martie,eu iubesc primavara....in aceasta perioada ma simt plina de energie,fericita,dispusa sa trec peste multe alte lucruri peste kre in alte circumstante nu as fi trecut asa usor...
Sunt momente in care simtim ca lumea se prabuseste…ca universal nostru nu mai este doar al nostru….ne simtim invadati,coplesiti…am putea spune ca este vorba de astenia de primavara…nu este o boala ci doar o idee a subconstientului nostru.....
Perioada aceasta a anului aduce cu ea multe lucruri bune…buna dispozitie poate aparea la fel de usor precum sentimentele descrise mai sus…iti poti schimba starea de spirit in doar o secunda….pto trece de la melancolie la extaz si invers.
Trebuie doar sa stim sa profitam de bucuriile pe kre ni le ofera natura si vom putea controla singuri starea de spirit proprie.
Cu cele mai frumoase sentimente,Iasmina...

Reteta Primaveri

Din totdeauna se zice ca primavara e simbolul sperantei caci e unica care poate inflori optimismul.
Dupa o iarna moharata in sfarsit un semn de viata si la noi vine incet luand locu tristetii aduse n-sufletele noastre de o iarna crudele. Cavalerul Primaveri incet incet isi face loc cu sabia lui cea verde printre dusmani fericiri demostrandu-se biruitor, ridicand sabia lui cea verde la cer ca noi toti sa-i putem vedea si admira splendoarea.
Cu parfumul ei primarara hipnotizeaza realitatea atragand atentia tuturor asupra faptului ca sa intors mai verde si parfumata ca niciodata. Multe culori se pot vedea ca eu de te-as intreba „Cate culori crezi tu c-aduce primavara?” tu cu siguranta nu vei raspunde(a). Pictorul primaveri e cel mai vestit si fara pereche in lume deoarece e unicul ce se poate juca asa cu amestecul de nuante ale vieti ce ochiului omului de putine ori ia fost dat sa vada in viata lui cea scurta.
Profesoara Primavara isi incepe lectia de muzica incercand sa explice si celor mai dificili elevi, iarna, ca atunci cand ceva se vrea cu o vointa puternica se poate obtine. Asa primavara propriile opinii si exprima folosindu-se doar de ceea ce natura a hotarat inca din timpuri stravechi sa-i dea demonstrand ca folosindu-te doar de ceea ce ai poti birui orice.
La fel ca in viata, primavara ne demonstreaza ca si dupa perioade grele timpurile bune se intorc in golul din inima noastra.
Sper ca cei ce-mi vor citi compunerea sa aiba parte nu doar de-o primavara extraordinara ci si de un an intreg ba chiar o viata plina de bucuri si impliniri.
(afovidiu)
PS: La Multi Ani! tuturor primaverilor(femeilor) pentru ziua de 8 Martie.

Primavara...

Firav,gingas si cu o puritate de nedescris si-a facut aparitia un ghiocel...Cea dintai raza de soare ,ce parea de aur il facea sa tremure de fericirea provocata de o asemenea atingere.
Un ciripit strain si vesel,o cantare noua deasupra plapandului ghiocel a schimbat complet peiasjul melancolic lasat de iarna...Iata,sunt primele semne... primii vestitori...primavara a sosit!Cata fericire!Atmosfera e schimbata...copiii parca s-au "dezghetat" ...veseli, alearga ,zburda...nimic nu-i mai poate opri...de parca toata lumea e a lor.Campiile sunt verzi.. si sunt dezmierdate de razele soarelui...iar padurea a intinerit.
Primavara trezeste in mine mereu sentimente,senzatii noi.Oare cum as putea sa nu o iubesc?...cand viata mea a inceput precum a unui ghiocel...la inceputul primaverii...
Imi amintesc ca de mica imi placea sa scriu poezii... Intr-o poezie am scris despre primavara pe care am numit-o "zana buna plimbareta".Acum stau si ma gandesc de ce? Chiar era o zana pentru mine...o personificam?Nu stiu cati copii mai privesc primavara ca o zana,dar eu stiu ca pentru mine ea a insemnat mereu foarte mult..
Mie imi place libertatea,sa simt ca traiesc... iar cine mai in masura decat primavara imi trezeste toate aceste simturi?
Primavara simbolizeaza puritate,tinerete,viata si chiar si dragoste...
Merita sa apreciem toate aceste daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat ..merita sa ne bucuram cand vedem toate cat de suberba e natura....primavara...

Fila de primavara

E o zi frumoasa de primavara.... Merg.... caut in minte fraze si cuvinte care sa se imbine armonios pentru tema ce o am de publicat [ ;) ]... Ce frumos e Iasul! Stanga si apoi la dreapta ma plimb pe strazile vechi ale orasului... ce bine ar fi daca as avea digitalul la mine...

Primavara imi da intotdeauna un nou avant, imi fac planuri si am atata energie ca ma mir si eu. Imi schimb hainele si ma pregatesc de "alergat" prin targ.... abia astept weekendul sa merg la marginile impadurite ale orasului si sa vad cum se trezeste natura departe de masini, de blocurile cenusii si de problemele din fiecare casa...

Vantul, care e inca destul de rece, mi se joaca dupa pofta sa prin par, imi descheie haina si imi aduce zambetul... Soarele se joaca printre crengile copacilor inca goale, forfota pe strada... ce multi oameni au iesit azi afara... Iata un grup, ce-or face acolo? Ma apropii si vad sireturile alb-rosii... imi aduc aminte ca maine e 1 martie, debut oficial al primaverii... Iaca! M-am luat cu primavara si-am uitat de primavara.

Se intuneca mai tarziu si serile nu mai sunt asa de reci...totusi e timpul sa ma duc acasa sa fac un ceai fierbinte si sa-mi iau ramas bun de la iarna.

Primavaratic,
Ecaterina

"Uite...totul e verde!"

“Uite…..totul e verde!”…acestea au fost cuvintele lui in ultima dimineata de primavara petrecuta oarecum impreuna…si daca pana atunci primavara era pentru mine doar un anotimp ciudat si sfidator pe axa trecerii timpului….acum e o multitudine de conspiratii….Incerc sa il reconstruiesc in bucati mici adunate in seri de primavara…la infinit…incerc…
Nu pot da o definitie primaverii…asa cum nu pot defini sentimentul ce imi inunda sufletul odata cu venirea ei…..
Mii de raze de soare pot fi imortalizate in imagini dar primavara nu poate fi retinuta niciodata….dar o pot implora sa ramana in inima mea oferindu-i particica pe care el a luat-o plecand departe,care cu siguranta va ramane pustie…de ce sa nu i-o daruiesc ei,primaverii?
Flori,raze,zambete,iubire…..toate vestesc primavara,chiar si picaturile de ploaie par a zambi…tot universul e deschis aspiratiei mele si lupta impreuna cu mine spre noi vise.
Verde.Verdele insufleteste primavara asa cum aripile poarta ingerul meu pazitor spre mii de zambete.Toata natura reinnascuta lupta pentru revenirea la fericire….pentru atingerea apogeului pierdut intr-o urma de zapada.Soarele profita….alunga norii si insenineaza totul cu un simplu suras…zambesc :)
Il mai astept sa vina…ca sa il pierd, il astept sa vina intr-o oarecare dimineata rece pierduta cu bruma vinetie,ii mai dau timp doar sa asculte cum picura primavara fericire in sufletul meu si apoi il intreb:
“De ce intinzi mana ta spre mine cand esti asa departe?”

Pentru Mary...

Lucrurile mici pe care le facem si le spunem au mare importanta in timp ce noi ne urmam calea. Un gest frumos poate sa ia povara umerilor obositi pe drum. O vorba buna poate indulci inima precum o ploaie de vara peste florile insetate. Cata bucurie tasneste deodata din lucrurile mici si simple, deci simplu, dar din suflet

"LA MULTI ANI!"

Oana

Viata incepe de la 3 martie :)

Astazi omul de zapada,
Are frunte-ngandurata.
Ca o raza aurie I-a ciupit din palarie,
Si la cativa pasi de el,
S-a trezit un ghiocel.

Asa s-a trezit acu' nspe ani in urma un ghiocel frumos, gingas si drag noua tuturor, Mariana!

Nu puteam trece cu vederea ziua prietenei si colaboratoarei noastre, prin urmare ii uram cu mult drag ca viata sa-i fie luminoasa si pasnica precum cerul limpede de primvara, gandurile mai putin bune sa fie spulberate de adierea blanda a vantului care a fugarit iarna.

M, sa-ti pastrezi gingasia si delicatetea pastrand curajul de a lupta pentru tot ce-i bun, frumos si vesnic....intotdeauna sa ai pe cineva drag aproape...

LA MULTI ANI!

Te imbratisez cu mult drag,

Ecaterina

Postul -

Postul este o perioada in care ne simtim mai aproape de Dumnezeu pentru ca ascultam de porunca Sa "să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" . Odata cu postul a venit si ispita: "mancati si veti sti binele si raul" (Facere, cap III). Deci, inca de la inceput postul a fost urmat de ispita. Insusi Iisus Hristos a fost ispitit in pustie dupa cele 40 zile de post.
Ca oamenii suntem extrem de contextuali si tinem sau nu postul tot in functie de context. O sa-mi amintesc cu nostalgie faptul ca bunicii nostri tineau post ca sa afle cine le-a luat brazda din ogor sau gaina din batatura - un post contextual dar plin de credinta si din inima, lucru bine-placut lui Dumnezeu si pentru care primeau indurare.
Postul este impreuna lucrator si cu credinta, cu rugaciunea, cu milostenia, cu rabdarea... toate acestea constituind aripi ce ne vor purta la Rai.
De aceea cand postim avem si o altfel de stare ca cea din zilele cand nu postim. Postul ne da acea cumintenie si curatie a mintii si a trupului, ne imprumuta din bunul simt al smereniei si al rabdarii... Adanc pe adanc cheama si virtutea pe virtute. Postind pentru Dumnezeu ni se vor adauga si celelalte virtuti. Postul ne ofera o alta perspectiva a vietii.
Recomandari la cum se tine postul si la atitudinea noastra se regaseste minunat in Epistola catre Romani a Sf Ap Pavel, cap XIV.
Sa ne indragostim de post pentru inca 6 saptamani ;)
Ecaterina

Despre post

Suntem in Postul Mare...dar...oare cati dintre noi il respecta?Cati dintre noi cunosc postul,sau pe Dumnezeu?
Postul reprezinta infranarea de la alimentele de origine animala,dar si la renuntarea la cat mai multe pacate...
Pe noi,oamenii,in special pe tineri nu ne mai intereseaza postul,credinta..chiar si Dumnezeu....este mult mai usor sa pacatuim...si ne lasam purtati de motto-ul: "Traieste clipa!".Toate aceste pacate pe care noi le facem de-a lungul vietii au un efect negativ asupra noastra,chiar si distructiv.Ne iubim mai mult trupul ,ne rasfatam, uitand ca Cineva de acolo de sus ne vede... omul este alcatuit din trup si suflet si trebuie sa avem in masura egala grija atat de trup,cat si de suflet...
Vrem sa aratam cat mai bine...tinem cure de slabire...dar atunci cand vine vorba de post toti dam inapoi...cu diferite pretexte: e foarte greu,nu putem,post tin numai batranii,etc...Pentru cei care nu stiau...postul prelungeste viata...nu o scurteaza!Ne face foarte bine sa renuntam din cand in cand la bucatele grase,pe care stomacul nostru le digera greu,si care pot aduce diferite boli si afectiuni.
Sa nu uitam ca postul totodata a fost cea mai veche porunca data de Dumnezeu.Inca de la inceputul lumii Dumnezeu le-a zis lui Adam si Evei in Rai : "Din toti pomii Raiului sa mancati,iar din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu mancati,caci daca veti manca cu moarte veti muri."La fel ca Adam si Eva suntem si noi...neascultatori...gandind ca moartea nu are sa vina foarte curand si ca o sa ne pocaim la batranete...dar din pacate moartea nu ne intreaba cand suntem
pregatiti,de aceea este foarte bine sa ne spovedim si chiar sa ne si impartasim(daca avem dezlegare de la duhovnic) la inceputul si la sfarsitul postului.
Postul nu este numai pentru preoti,calugari sau batrani.....postul este pentru toata lumea!Este adevarat ca bolnavii care au tratament,sunt slabiti, nu pot tine post...asa cum zicea si Marele Vasile: "Iar masura infranarii sa se ia dupa masura puterii fiecaruia" .
Sa nu privim postul ca o cura de slabire!Postul adevarat este "alcatuit" si din rugaciune,milostenie si smerenie...
Mariana :)

Privind postul ca pe o jertfa…

“Postul este hrana sufletului; si, dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti."
Sa vorbesc despre post poate fi o tema foarte usoara dar si foarte grea de prezentat.Este foarte usoara pentru ca toata lumea stie ce e postul si ce e rugaciunea….ca este spre desavarsire, dar si foarte grea de inteles si de practicat pentru ca teoretic lucrurile merg perfect din toate punctele de vedere…
De ce vorbim noi despre post totdeauna in sensul negativ?…luam partea de restrictie a postului si il definim ca fiind o perioada in care “nu am voie sa:…1…2….3”..de ce sa nu gandim intr-un mod diferit?.....
…sa abordam postul din punct de vedere pozitiv.El fiind un act de cult…deci o lucrare care nu se desfasoare doar intre mine si Dumnezeu in intimitatea mea ci in cadrul Biserici…e o randuiala pe care Biserica nu a pus-o ca o restrictie….ci ca virtute…postul este o jertfa.
Postul este o rânduială lăsată de Dumnezeu. Prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neapărat trebuincioasă pentru noi în rai, mai înainte de căderea noastră: cu atât mai trebuincioasă este ea după cădere.
Postul e o stare “de bine”….nici nu postim noi cum posteste Hristos in noi si pentru noi…sigur posteste pentru noi la modul suprem al cuvantului ridicandu-se pe lemnul crucii si varsand pretiosul sau sange spre iertarea paktelor.
Pe langa abstinenta de la anumite alimente,postului trebuie alaturata si multa rugaciune si smerenie.Trebuie sa ne unim cu Dumnezeu printr-o convorbite permanenta si o stare sufleteasca divina. Prin urmare, postul presupune asocierea obligatorie cu rugăciunea...Fără rugăciune postul nu-şi atinge scopul. Este doar o înfometare!
Rugăciunea este una din puţinele activităţi umane care poate depăşi lumea cauzală şi poate fi auzită în lumile fără de păcat.
Postul nu foloseste lui Dumezeu…ci,atat postul cat si rugaciunea ne foloseste noua.El nu cere minuni de la noi,astea le face El...El doreste daruire.dragoste si credinta.
“Cat asculti de Dumnezeu,atat asculta si Dumnezeu de tine”(Pr Arsenie Boca)
Cu dragoste Oana...

de la un cititor fidel :)

In urma cu cateva ore am primit un comentariu pe adresa de mail, ca urmare a postului "administrativ". Comentariu priveste pe toti membri si m-am simtit datoare sa-l public.

Sunt o cititoare fidela a revistei voastre, va felicit pe toti, se vede in fiecare compunere cum ati pus tot ce ati avut mai bun in voi, ati pus suflet, va citesc compunerile cu mare drag, toti sunt f.f.f. buni, va admir , stiu ca sunteti toti ocupati, dar faptul ca va faceti timp pentru revista este de apreciat.
MULT SUCCES IN CONTINUARE, LA TOTI, MERGETI INAINTE,
SUNTETI EXTRAORDINARI, SUNTETI F.F.F. BUNI

Sper sa fiu inteleasa, din tot ceea ce scriu sunt intimplari reale prin care am trecut acum cativa ani, si nu as vrea sa supar pe nimeni, dar as vrea sa va incurajez , sa nu va pierdeti in lumea asta, sa vedeti adevarul sa-l cunoasteti pe Dumnezeu, sa nu va amagiti.

Acum cativa ani am pierdut o colega, nu puteam accepta ca a murit si am cazut in depresie in care am stat aproape 6 saptamani, nu mai dormeam noaptea, nu puteam manca , am fost la specialisti, mi-au dat pastile mai rau imi faceau, imi era mai rau, am apelat la prieteni, ieseam in oras, a stat prietena mea cea mai buna cu mine , incerca sa ma faca sa-mi treaca imi spunea tot felul de lucrui frumoase, am mers mai multi colegi la un alt coleg la tara, am mers la chefuri, am mers la parinti, nimic, nu m-a ajutat. Era in luna august pe postul Sf.Marii, atunci cand nu am mai putut si am apelat la preoti, am mers la manastire si mi-a facut parintele o slujba si apoi m-a intrebat daca tin postul Sf Marii, am raspuns nu l-am tinut niciodata, atunci m-a intrebat te-ai spovedit vreodata am zis nu, doar batranii se spovedesc, eu nu ma spovedesc, atunci a zis trebuie sa te spovedesti ca sa-ti revii,nu m-am dus am mai stat cateva zile tot mai rau imi era, apoi m-am dus si m-am spovedit si asa mi-a trecut chinul cel aveam, nici nu vreau sa ma mai gandesc prin ce chinuri am trecut.

Dumnezeu iti da incercarea cu deznadejdea - nu poti preveni, nu te poti controla ca nu vine de la noi, este peste puterile noastre. Prin aceasta incercare unii il gasesc cu adevarat pe Dumnezeu, altii se duc in iad prin sinucidere. nu stiu de unde vine , dar nu de la noi, ne amagim ca doctorii ne pot ajuta (deci spun un fapt real, nu din carti) fara Dumnezeu nimic, nimic, nimic nu m-a ajutat, ABSOLUT NIMIC, am incercat toate modalitatile. nimic fara Dumnezeu

Tinerilor de azi le e rusine sa scrie despre Dumnezeu, de ce oare? De ce stiinta e mult mai importanta decat Dumnezeu ? de ce oare?
Dumnezeu a lasat oamenii , le-a dat stiinta., e ceva foarte puternic ca te chinuie parca iti iese sufletul,ca depresia se poate trece cu multa credinta, ce sa spun despre tratament (spovedania este unicul tratament) pe mine nu m-a ajutat tratamentul si nici specialistii, si nici prietenii,doar DUMENZEU .

Daca pe viitor cunoasteti vreun caz despre vreo persoana care a cazut in ghearele depresiei , o sa reuseasca sa scape prin increderea in Dumnezeu.

SUCCES IN CONTINUARE ,
VA FELICIT,
BRAVO
CONTINUATI, NU VA LASATI

Cu mult drag si iubire pentru Dumnezeu
O cititoare fidela care va admira f. mult

Admin

Cum putem trece peste depresie?

Stim noi oare care este diferenta dintre un psiholog si un psihiatru?...Poate va intrebati care este relevanta acestei intrebari...Ei bine,in ziua de azi,datorita problemelor,vietii sociale tot mai agitate,chiar a rutinei,apare stresul...In cazul in care suntem puternici,aceasta stare de stres poate fi depasita cu un ajutor minim din partea propriei noastre persoane si eventual a prietenilor si a celor dragi...Pe de alta parte,stresul ne poate afecta fara sa ne dam seama...In cazul in care nu ne dam seama la timp ca ceva nu merge bine in stilul nostru de viata si nu schimbam asta,putem ajunge chiar la depresie..In momentul in care te simti la pamant,simti ca nu mai esti capabil sa realizezi nimic,devii foarte vulnerabil...Ajungi foarte usor sa crezi ca nu valorezi prea mult ca om,ca de fapt nu este vina societatii foarte agitate,ci este vina ta...Urmatorul pas ?...Cazi intr-o depresie adanca...In acest moment este cazul sa apelezi la un psiholog...Din pacate,in Romania,prea putini oameni cunosc importanta psihologului...Majoritatea considera ca serviciile acestuia se adreseaza strict bolnavilor mintal...Ceea ce ei nu inteleg este ca nu trebuie sa suferi de nici o boala pentru a apela la un psiholog,trebuie doar sa simti nevoia sa te destainui,sa vorbesti cu cineva,sa te eliberezi de tot ceea ce ai strans in tine.
Probabil fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa fie deprimat...Probabil fiecare a simtit cel putin o data ca nu mai vrea sa continue...A simtit nevoia sa ia o pauza,sa se rupa de tot ceea ce tine de viata cotidiana,sa o ia de la capat...
Este destul de greu sa depasesti o stare de depresie,deoarece te simti ca si cand ai pluti usor deasupra unui abis...abisul temerilor tale...Incerci sa zbori,vrei sa ajungi pe marginea prapastiei,dar stii ca exista pericolul sa cazi...Mai mult,in momentele unei depresii esti tentat sa te gandesti foarte mult la trecut...Din pacate,tendinta este sa vezi doar lucrurile rele care ti s-au intamplat...Cel mai bun lucru este sa incerci sa iti alungi din minte toate intamplarile nefericite...Nu trebuie nici sa incerci sa ti le amintesti doar pe cele bune,nici sa incepi sa te gandesti la viitor...Trebuie sa te gandesti doar la prezent,la ceea ce valorezi,la ceea ce esti si ce ai putea sa fi dak ai reusi sa iesi din aceasta inchisoare a deprimarii...Trebuie sa te gandesti doar la prezent,deoarece trecutul si viitorul iti pot alimenta doar amintirile si visele...In schimb,prezentul este singurul care iti poate da viata...Invata sa treci peste greutatile vietii deoarece acestea sunt niste miraje...Dak stim sa ne controlam gandirea,vom fi mereu puternici si din ce in ce mai buni...
Cu prietenie,Iasmina

despre depresie&deprimare

Sunt clipe in care ne simtim abatuti,fara nici o "pofta" de viata...Depresia este o boala a sufletului,dar si a trupului ,care se manifesta printr-o tristete persistenta, sentimente de vinovatie,pesimism,etc...
Si eu am aflat ce este depresia,la fel ca fiecare persoana...Ea apare atunci cand avem o parere proasta despre noi,atunci cand ne simtim singuri,cand nu-i gasim rostul vietii noastre pe acest pamant.
Din pacate deprimarea poate avea consecinte mult mai grave ...De exemplu.tinerii in general sunt predispusi la aceasta boala.Ei cand sufera o deceptie, sunt aruncati in bratele deprimarii,care de cele mai multe ori are consecinte tragice,cum ar fi sinuciderea...pentru ca asa sunt tinerii...nu gandesc cu capul ci cu inima.Atunci cand au diferite probleme majore,pe care nu reusesc sa le treaca au impresia ca e sfarsitul lumii,ca nu mai are nici un rost sa traiasca.
Depresia sau deprimarea reprezinta si incapacitatea de a-ti construi un viitor,deoarece ea actioneaza ca un virus,direct la inima ,componenta cea mai importanta a omului.
Alte cauze ale depresiei:experiente traumatizate in perioada copilariei(ca de exemplu pierderea unui parinte) ,lipsa increderii in sine ,lipsa increderii in Dumnezeu,lipsa unui partener,etc...
O depresie grava apare atunci cand prezentam urmatoarele simptome:anxietate,sentimentul de vinovatie permanent,dificultatea de a comunica cu persoanele din jur,dezinteres fata de activitatile ce inainte creeau multa placere,incapacitatea de a invata,de a lua decizii,pofta de mancare redusa...etc...
De asemenea putem preveni deprimarea prin evitatea alcoolului(el poate avea o actiune depresiva) ,prin tolerarea cu propria persoana,prin odihnire(trebuie sa dormim cel putin 6 ore pe zi).
Persoanele deprimate trebuie inveselite,si mai ales trebuie convinse sa ia legatura cu un specialist.