Stop complexelor!

Complexe,complexe...mereu complexe...Destul!De ce trebuie sa ne amaram viata din cauza obsesiei noastre de a fi perfecti?Nimeni nu este perfect,nimeni nu s-a nascut perfect...si nici nu va fi niciodata.
Societatea noastra...de cele mai multe ori...(din pacate).. ne caracterizeaza dupa aspectul nostru fizic,dupa statutul financiar... si nu dupa ceea ce suntem capabili,dupa ceea ce gandim si mai ales dupa interiorul nostru care dupa parerea mea este mult mai important decat toate celelalte....
Din cauza complexelor apar frustrarile, ura,timiditatea,lipsa de incredere in propria persoana si multe altele...
Ce conteaza daca avem cateva kilograme in plus....daca suntem prea scunzi sau prea inalti...ce conteaza daca nu suntem la fel de draguti cum sunt prietenii nostri sau nu avem aptitudinile lor?Noi trebuie sa invatam sa ne respectam ,sa ne acceptam asa cum suntem...nu exista superioritate sau inferioritate intre noi oamenii,toti suntem egali!
Un om se face placut prin felul lui de a fi...prin caldura pe care o emana celor din jur...nu neaparat prin aspectul sau fizic.Sa nu uitam ca frumusetea exterioara cu trecerea anilor dispare.. sau pur si simplu nu mai este la fel...insa cea interioara mereu ramane.
Si eu am fost "prizoniera" complexelor..inca sunt...si desi ma zbat sa ies de sub jugul lor....uneori am impresia ca e inutil...
Nu stiu daca exista persoane fara complexe....cert este ca fara bunavointa noastra nu o sa putem niciodata sa scapam de ele...
Sa nu lasam complexele sa ne distruga viata...sa le distrugem noi pe ele :D !
P.S:Imi cer scz k am intarziat cu publicarea compunerii...dar am fost plecata din localitate... :)

ganduri...

Ne-am gandit ca in timpul vacantei/concediu sa posteze fiecare 2 teme/luna. Daca nu este posibil doua macar una! Cu cat mai des cu atat mai bine.

Ieri... ora 17.00... zapuseala, aer aproape irespirabil..... treceam prin parcul de langa blocul meu si privirea mi-a fost atrasa de o vacuta. Nimic deosebit in peisajul romanesc! Peste o jumatate de ora am trecut din nou prin parc... Vacuta, neinsotita, ragea si se clatina... Mi s-a facut o mila profunda... Un biet animalut infierbantat de caldura naucitoare, fara mancare (boschetii nu cred ca mananca nimeni) si, poate mai presus de toate, fara apa... O imagine deosebit de dureroasa! Ce seceta, ce vreme, ce stiri... Si e cu atat mai dureros ca nu putem face nimic acum. Poate doar mai multa grija de planeta si sa avem gandul la Doamne Doamne mai des si cu mai multa putere...

Ca sa nu fie chiar foarte sumbra postarea... Era odata un tigan care si-a luat un cal. I-a dat mancare cat i-a dat iar apoi a micsorat portiile pana nu i-a mai dat deloc. Dupa vreo 2-3 zile calul moare. Replica tiganului "Iaca tocmai acu' cand s-a obisnuit si calul fara mancare a murit!" :D

dilema...

Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficienţă fizică sau psihică.
Complexele…
…cu totii le avem. Cu totii avem macar unul, dar rar unul. Cand avem unul .. mai apare unul si tot asa. E normal ca fiecare din noi sa aiba complexe , dar nu e atat de normal sa fim frustrati din cauza lor , pentru ca asta inseamna sa ne lasam dominati de complexe . Cine nu are complexe , are o parere prea buna despre el/ea si in cele din urma se va ajunge la o frustrare , aceea de a incerca sa faca totul bine .
Fiecare dintre noi e dominat de complexe...si eu am ca tot ceilalti dealtfel(dar nu e timpul acum sa vb despre complexele mele). Venind vorba, imi pun eu inrebarea...a fi complexat e un pacat,sau o smerenie?
Am incercat sa intorc pe ambele parti dilema care ma mistuie.Daca spre exemplu esti complexat de inaltimea ta,tu,ca persoana te consideri inferioara celorlalti....si asta se poate numi smerenie,dar pe alta parte a fi complexat inseamna a fi nemultumit de felul in care te-a daruit Dumnezeu...si asta e un pacat.
Asadar e bine sau rau sa fi complexat ?
La inceput mi s-a parut asa de usor sa vorbesc despre complexe dar de cand s-a nascut intrebarea asta in mintea mea nu pot face nici o afirmatie fara sa intervina....Sper sa putem dezbate impreuna poroblema asta (a mea)
Cu incertitudine...a voastra indecisa Oana