Geniul Einstein

Cine este geniul??? Einstein zicea: “Cum se face ca nimeni nu ma intelege, dar toata lumea ma iubeste?”. Intrebare ramasa fara raspuns pana in zilele noastre. Este un mister de ce Einstein a avut un asemenea succes pe cand multi alti oameni de stiinta nu mai putin importanti au ramas in umbra si sau pierdut in timp.
Einstein zicea ca daca teoria lui va fi corecta toti il vor vrea de partea lor, Nemtii il vor recunoste ca unu dintre ei in timp ce Francezi il vor numi cetatean al lumi. Totusi pentru a intelege gandirea de doi lei a oamenilor a mai zis ca in cazul opus Nemtii il vor numi evreu si Francezi Neamt. De ce avea dreptate? Pentru ca si in ziua de azi oameni fara sa-si dea seama gandesc in acelas mod, identic, neschimbat, e destul sa ne gandim la o partida de fotbal. De ce fotbal? Pentru ca atunci cand echipa noastra preferata castiga non ne bucuram zicand „AM CASTIGAT”… in schimb cand pierdem spunem „AU PIERDUT”. Observand atenti persoana celor doua verbe ne dam seama ca desi au trecut peste 50 de ani gandirea omului a ramas aceeasi.
Cu cateva zile in urma cotrobaind pe net am dat de o intrebare foarte interesanta: „Cine este geniul?” intrebare sfanta m-am gandit pe moment, vazand raspunsurile am ramas un pic dezamagit. Majoritatea celor ce raspunsesera credeau ca geniul e persoana care stie raspunsul la toate intrebarile, mie insa mi se pare un pic cam prea abstract. Dupa mine geniul nu este cel care invatza cartile pe derost, ci cel care reuseste sa priveasca realitatea din exterior reusind astfel sa puna intrebarea la care dupa se va chinui sa dea singur un raspuns. Einstein facea la fel, citea asculta parerile tuturor dar de multe ori pentru asi atinge scopul contrazicea unele legi ale naturi caci putea sa vada lumea intr-un mod total opus celorlalti semeni ai lui desi el spunea intotdeauna ca legile lui pot fi gresite.
Dupa mine Geniul nu este persoana ce raspunde la intrebari ci cea care reuseste sa formuleze intrebari ce pana in acel moment nu existau, este persoana ce priveste lumea dintr-un punct exterior realitati caci ramanand inchis inauntru nu vei vedea niciodata tot ceea ce te inconjoara asa cum poate vedea cel ce sta in exterior. Einstein a cautat toata viata lui o teorie care sa uneasca toate legile naturi intr-o unica teorie absoluta. Pana in zilele noastre aceasta teorie a fost imposibil de gasit…poate ca nu exista…poate ca e foarte complexa pentru capacitatile mintii omenesti, un lucru este sigur, oricine a creat universul, materia, trebuie sa fi avut o putere infinita. Geniul este „persoana care reuseste sa se apropie cel mai mult de ceea de este de negasit cel care este un gigant dar ce urca pe umeri de giganti”.

Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...

Serile trecute am primit un mesaj care mi-a amintit ca sunt oameni care depind de mine si de care depind, oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc, oameni care se gandesc la mine si la care ma gandesc… acesti oameni poate merita mai mult de la mine si eu nu ma ridic intotdeauna la nivelul asteptarilor lor. Ar trebui sa o pot face.
Tot zilele astea observam o alta categorie de persoane. Cei pe care i-am ridicat in diverse momente pe un piedestal nemeritat, cei in care mi-am dorit sa vad un bine care nu stiu daca a existat candva. Ati vazut vreodata intr-un om altceva decat au vazut cei din jur? Eu una cred ca am vrut sa vad mai mult decat era .

...cineva mi-a raspuns...:"raspunsul e cat se poate de simplu si obvios dar nu pt noi cei care ii supraestimam ci pt cei din "exterior" ...si raspunsul e pentru ca ii iubim...prea mult sau chiar faptul in sine k ii iubim ne face sa ii punem intr-o lumina divina, nemeritata de cele mai multe ori...pentru noi ei sunt perfecti...pentru noi ei sunt exact asa cum ar trebui sa fie...ours...pana cand vraja se rupe si ii vedem as they really are...oameni care nu merita"

Ma gandeam sa scriu despre dezamagire....despre persoanele pe care le iubim prea mult si despre indiferenta,despre durere,dar ce rost mai are...? si oricum e un subiect prea "sinistru"...pentru vacanta....poate o lasam pe altadata....

La sfatul unui prieten f bun am citit poezia "La steaua" de M. Eminescu. Aceasta poezia m-a luminat! orice lumanare-stea-suflet se aprind cu focul credintei de la alta lumanare si ard impreuna. Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...se despart atat de mult pana cand insasi lumina lor devine intuneric si nu se mai vad si nu se mai aud una pe alta. Dar ele ard in continuare fara sa mai aibe nici o legatura una cu cealalta.....

De multe ori realitatea sfasie propriile iluziii si chiar si speranta.....dar la urma urmei realitatea este singura cale traita de noi...si suntem obligati sa o acceptam asa cum ni se astrerne.

...ceea ce am scris aici sunt doar ganduri.....ganduri ce ma framanta foarte tare....nu le luati in seama....

Complexat

Tin minte ca ultima data am scris 1 pagina despre complexe dar blogu a auvt o problema si nimic nu a fost postat.
Incerc sa reiau o parte din idei:
Complexele le aseman cu prejudecatile,in unele cazuri sunt pareri eronate dar pe care totusi ni le insusim.

Cand te simti "inghesuit" in lume uneori nu incerci sa iti gasesti o cale de eliberare,devii complexat. Bantuit de unele idei. "ce ma fac maine daca nu ajung acolo?" "ce pot sa ii zic" etc.
Complexele se leaga de noi ca niste vicii sau mai bine zis merg in comun. Sunt cazuri spre exemplu cand te afli la o intalnire si tu fumezi "daca ea/el nu fumeaza?,oare il deranjeaza fumul?".De ce sa nu te simti bine si sa incerci sa treci peste complexe.Poate ca unele persoane au aceleasi complexe ca si tine si atunci nu mai sunt o problema. Cel mai rau e sa le ascunzi,sa le inchizi in tine si sa ii pui intrebari constiintei.

Complexele pot sa scoata in evidenta defecte cu scopul de a le indrepta,totul tine de perceperea noastra la timpul potrivit. E mai rau cand ajungi acasa si regreti ca esti gras si nu ti se potriveste fusta de la magazin. E un semn ca trebuie sa faci o dieta,sa mai dai jos din kilograme. Daca nu te simti bine din cauza corpului tau incearca sa il aduci pe linia normala.Daca mintea ta e prea ingusta pentru un anumit subiect si asta te inhiba atunci comunica cat mai des,confeseaza-te intr-un carnet pe care il poti arunca cand simti ca ai trecut de acel stadiu.
Nu lasa complexele sa iti dicteze placerea,caci pana la urma asta provoaca un complex,neplacere.

Stop complexelor!

Complexe,complexe...mereu complexe...Destul!De ce trebuie sa ne amaram viata din cauza obsesiei noastre de a fi perfecti?Nimeni nu este perfect,nimeni nu s-a nascut perfect...si nici nu va fi niciodata.
Societatea noastra...de cele mai multe ori...(din pacate).. ne caracterizeaza dupa aspectul nostru fizic,dupa statutul financiar... si nu dupa ceea ce suntem capabili,dupa ceea ce gandim si mai ales dupa interiorul nostru care dupa parerea mea este mult mai important decat toate celelalte....
Din cauza complexelor apar frustrarile, ura,timiditatea,lipsa de incredere in propria persoana si multe altele...
Ce conteaza daca avem cateva kilograme in plus....daca suntem prea scunzi sau prea inalti...ce conteaza daca nu suntem la fel de draguti cum sunt prietenii nostri sau nu avem aptitudinile lor?Noi trebuie sa invatam sa ne respectam ,sa ne acceptam asa cum suntem...nu exista superioritate sau inferioritate intre noi oamenii,toti suntem egali!
Un om se face placut prin felul lui de a fi...prin caldura pe care o emana celor din jur...nu neaparat prin aspectul sau fizic.Sa nu uitam ca frumusetea exterioara cu trecerea anilor dispare.. sau pur si simplu nu mai este la fel...insa cea interioara mereu ramane.
Si eu am fost "prizoniera" complexelor..inca sunt...si desi ma zbat sa ies de sub jugul lor....uneori am impresia ca e inutil...
Nu stiu daca exista persoane fara complexe....cert este ca fara bunavointa noastra nu o sa putem niciodata sa scapam de ele...
Sa nu lasam complexele sa ne distruga viata...sa le distrugem noi pe ele :D !
P.S:Imi cer scz k am intarziat cu publicarea compunerii...dar am fost plecata din localitate... :)

ganduri...

Ne-am gandit ca in timpul vacantei/concediu sa posteze fiecare 2 teme/luna. Daca nu este posibil doua macar una! Cu cat mai des cu atat mai bine.

Ieri... ora 17.00... zapuseala, aer aproape irespirabil..... treceam prin parcul de langa blocul meu si privirea mi-a fost atrasa de o vacuta. Nimic deosebit in peisajul romanesc! Peste o jumatate de ora am trecut din nou prin parc... Vacuta, neinsotita, ragea si se clatina... Mi s-a facut o mila profunda... Un biet animalut infierbantat de caldura naucitoare, fara mancare (boschetii nu cred ca mananca nimeni) si, poate mai presus de toate, fara apa... O imagine deosebit de dureroasa! Ce seceta, ce vreme, ce stiri... Si e cu atat mai dureros ca nu putem face nimic acum. Poate doar mai multa grija de planeta si sa avem gandul la Doamne Doamne mai des si cu mai multa putere...

Ca sa nu fie chiar foarte sumbra postarea... Era odata un tigan care si-a luat un cal. I-a dat mancare cat i-a dat iar apoi a micsorat portiile pana nu i-a mai dat deloc. Dupa vreo 2-3 zile calul moare. Replica tiganului "Iaca tocmai acu' cand s-a obisnuit si calul fara mancare a murit!" :D

dilema...

Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficienţă fizică sau psihică.
Complexele…
…cu totii le avem. Cu totii avem macar unul, dar rar unul. Cand avem unul .. mai apare unul si tot asa. E normal ca fiecare din noi sa aiba complexe , dar nu e atat de normal sa fim frustrati din cauza lor , pentru ca asta inseamna sa ne lasam dominati de complexe . Cine nu are complexe , are o parere prea buna despre el/ea si in cele din urma se va ajunge la o frustrare , aceea de a incerca sa faca totul bine .
Fiecare dintre noi e dominat de complexe...si eu am ca tot ceilalti dealtfel(dar nu e timpul acum sa vb despre complexele mele). Venind vorba, imi pun eu inrebarea...a fi complexat e un pacat,sau o smerenie?
Am incercat sa intorc pe ambele parti dilema care ma mistuie.Daca spre exemplu esti complexat de inaltimea ta,tu,ca persoana te consideri inferioara celorlalti....si asta se poate numi smerenie,dar pe alta parte a fi complexat inseamna a fi nemultumit de felul in care te-a daruit Dumnezeu...si asta e un pacat.
Asadar e bine sau rau sa fi complexat ?
La inceput mi s-a parut asa de usor sa vorbesc despre complexe dar de cand s-a nascut intrebarea asta in mintea mea nu pot face nici o afirmatie fara sa intervina....Sper sa putem dezbate impreuna poroblema asta (a mea)
Cu incertitudine...a voastra indecisa Oana

complexele...

Complexele ne influenteaza modul de manifestare in societate si nu mai suntem noi. Iata de pilda eu cant foarte rar cand sunt cu ceilalti pentru ca nu sunt multumita de cum suna, de cum iese... am incercat sa modific ceva, m-am inregistrat... am tot cautat cumva sa fac sa iasa mai bine dar nu a fost sa fie. Intr-o oarecare masura sunt limitata de acest fapt... pentru ca imi si place mult... :)

Aici e vorba si de talent... dar ar trebui sa avem puterea de a ne depasi complexele si sa nu le mai lasam sa ne controleze actiunile zilnice. Cel mai intalnit complex pe care l-am intalnit e cel de inferioritate. Ce ma intriga e ca cel care ii sesizeaza prezenta nu face ni mic in a-l combate. O solutie ar fi contra-ponderea cu ceva pozitiv si bun, nuantate si potentate calitatile. In esenta fiecare om este bun, daca am privi lucrurile din aceasta perspectiva si am aprecia mai mult oamenii e posibil sa nu mai intalnim acest complex asa de des. Suntem sensibili si contextuali si prea putini apreciati... oare este cineva care sa nu aiba nevoie de suportul celorlalti??? "Nu este bine ca omul sa fie singur"

Alte complexe intalnite mai des sunt cele de aspect, de cum aratam, de nas, de picioare de... fiecare si le stie pe ale lui... si acum ma grabesc ca trebuie sa ajug la o operatie estetica :D

Cu drag si prietenie,
Ecaterina