joi, august 16, 2007

Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...


Serile trecute am primit un mesaj care mi-a amintit ca sunt oameni care depind de mine si de care depind, oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc, oameni care se gandesc la mine si la care ma gandesc… acesti oameni poate merita mai mult de la mine si eu nu ma ridic intotdeauna la nivelul asteptarilor lor. Ar trebui sa o pot face.
Tot zilele astea observam o alta categorie de persoane. Cei pe care i-am ridicat in diverse momente pe un piedestal nemeritat, cei in care mi-am dorit sa vad un bine care nu stiu daca a existat candva. Ati vazut vreodata intr-un om altceva decat au vazut cei din jur? Eu una cred ca am vrut sa vad mai mult decat era .

...cineva mi-a raspuns...:"raspunsul e cat se poate de simplu si obvios dar nu pt noi cei care ii supraestimam ci pt cei din "exterior" ...si raspunsul e pentru ca ii iubim...prea mult sau chiar faptul in sine k ii iubim ne face sa ii punem intr-o lumina divina, nemeritata de cele mai multe ori...pentru noi ei sunt perfecti...pentru noi ei sunt exact asa cum ar trebui sa fie...ours...pana cand vraja se rupe si ii vedem as they really are...oameni care nu merita"

Ma gandeam sa scriu despre dezamagire....despre persoanele pe care le iubim prea mult si despre indiferenta,despre durere,dar ce rost mai are...? si oricum e un subiect prea "sinistru"...pentru vacanta....poate o lasam pe altadata....

La sfatul unui prieten f bun am citit poezia "La steaua" de M. Eminescu. Aceasta poezia m-a luminat! orice lumanare-stea-suflet se aprind cu focul credintei de la alta lumanare si ard impreuna. Dar ceva indefinibil apare si cu trecerea timpului stelele se despart din mica lor intalnire...se despart atat de mult pana cand insasi lumina lor devine intuneric si nu se mai vad si nu se mai aud una pe alta. Dar ele ard in continuare fara sa mai aibe nici o legatura una cu cealalta.....

De multe ori realitatea sfasie propriile iluziii si chiar si speranta.....dar la urma urmei realitatea este singura cale traita de noi...si suntem obligati sa o acceptam asa cum ni se astrerne.

...ceea ce am scris aici sunt doar ganduri.....ganduri ce ma framanta foarte tare....nu le luati in seama....

2 comentarii:

Oana spunea...

Important e, uneori, sa crezi ca poti fi fericit. Daca mai poti sa crezi asta, inseamna ca totul este bine in viata ta. Insa, la un moment dat, cand poate iti dai seama ca timpul nu se intoarce inapoi, ca ai fost dezamagit, ca de fapt ai fost inselat, atunci parca aripile ti se taie, parca simti ca nu ma traiesti… si nu faci decat sa te tarasti prin lumea asta plina de mizerii… pentru ce?

In speranta ca vei mai gasi din nou fericirea, in speranta ca va mai fi din nou cineva langa tine… poate va fi, dar iti mai asumi riscul sa simti ceva, sa iubesti, sa crezi ca esti iubit…

Fericirea… oare ce inseamna fericirea? Ce inseamna sa fii iubit, sa poti iubi la randul tau? Ce inseamna sa pierzi tot ce ai avut vreodata? Ce inseamna sa nu mai poti simti nimic?

Ecaterina spunea...

Intreabri de filosofie... dar ne raspunde ortodoxia :) "si raman acestea trei: speranta, credinta si dragostea "

ca ai fost dezamagit, inselat... inseamna privire in trecut ceea ce nu e tocmai bine. Asa ranile nu se vor mai vindeca daca le tot improspatam si ne tot gandim... din trecut nu putem schimba nimic desi sunt difuzate filme in care te sui intr-un lift si apesi anul si te duci in trecut si schimbi si totul e bine in prezent.

fara risc nu se face nimic. Am citit o carte pe care o recomand cu placere si drag. Aceasta este "A trai pentru a-ti povesti viata" de G. G. Marquez. Sa-ti traiesti viata si apoi sa nu regreti ca nu ai facut aia si ailalta...

"Iubeste (pe Dumnezeu) si fa ce vrei" (Fer Augustin)
Ce inseamna una si alta.... doar sufletul tau poate sa regleze sentimentele intr-o colaborare fructuoasa cu mintea. :)

Spor si ajutor!
PS Nu-i asa ca nu credeai ca o sa primesti raspuns? :D