Suflet nelinistit

Viata nu a fost blanda cu el... cunostea suferinta inca de la o varsta frageda.Crescuse pe strazi, apoi la un orfelinat....Niciodata nu a primit dragoste si tocmai din aceasta pricina nu stia sa iubeasca...
Inca de mic avea acea indiferenta...fata de tot ce-l inconjura...Viata pentru el era mai mult o povara... In adancul sufletului avea o ura care il nimicea, ii distrugea copilaria... fata de aceia, persoanele care i-au dat viata ... Nu putea sa inteleaga de ce nu este si el la fel ca toti ceilalti copii.. alaturi de parintii lui... fericit.Tristetea il coplesea... si pe masura ce crestea devenea o persoana dura... care acumulase in toti acesti ani resentimente...
Cu toate acestea, era ambitios... cel mai mult isi dorea sa se realizeze, sa devina o persoana importanta... A terminat liceul... trist... deoarece nimeni nu l-a sustinut... El nu stia de distractie , nu era precum colegii lui... tocmai de aceea era mereu retras... singur.. in "lumea lui".
Ajuns la facultate si-a intalnit perechea... Era intampinat de un sentiment nou... ceva ce nu mai simtise pana acum... si ... nu stia cum sa procedeze... deoarece el nu stia sa iubeasca.. nimeni nu l-a invatat sa iubeasca.. si niciodata nu s-a simtit iubit de nimeni.Acest sentiment pentru el era straniu...
Anii treceau..
Profesional s-a realizat..a obtinut un loc de munca foarte bun,iar lipsa banilor acum nu mai era nici o problema...Nu dupa mult timp s-a casatorit.. cu persoana pe care el simtea k o iubeste ... si desi se zice ca dragostea vindeca durerea si necazul vietii in cazul lui nu a fost chiar asa... Ramasese cicatricile trecutului sau dureros...care nu se puteau vindeca decat atunci cand isi va intalni parintzii... Sotia care era mereu alaturi de el... l-a sfatuit sa isi caute parintii...Acesta... in cele din urma ii asculta sfatul... trebuia sa afle de ce a fost respins de parintii lui... sau cel putin sa afle dak mai sunt in viata...
Dupa lungi cercetari... aflase ca mama lui era in viata... si se hotari sa ii vorbeasca... sa o intrebe, sa ii reproseze...de ce l-a parasit... de ce i-a distrus copilaria si ... practic intreaga viata.
Insa intalnirea dintre cei doi a fost destul de dureroasa....intr-un spital...Mama lui era mobilizata la pat... suferea de foarte multi ani de o boala incurabila...si acum.. era in faza finala.. nu mai exista nici o scapare pentru ea.Fiul vazand-o in acea stare, nu mai avea curajul sa ii puna acele intrebari pe care voia sa i le puna in toti acesti ani...Si desi pana atunci el simtea numai dispret si ura fata de ea... in momentul in care a vazut-o zacand la pat toate acestea s-au transformat in compasiune...
Mama... cunostea ce e in inima lui... si doar atat a reusit sa spuna:"Iarta-ma"... si si-a dat duhul...
Despre tatal aflase k murise imediat dupa nasterea lui intr-un accident, iar mama care era bolnava inca din tinerete nu putea sa se ocupe si de cresterea si educatia lui...
Acum, ca avea adevarul in fata despre parintii lui nu mai era acelasi... nu-i mai judeca ca inainte si desi si-ar fi dorit din tot sufletul sa-i fi avut aproape de el a inteles ca asta a fost voia lui Dumnezeu si s-a resemnat....