scrisoare catre dascal

Scrisoare catre dumneavoastra,domnule dascal.



Aceste randuri sunt scrise cu maini reci,cu suflet obosit si resemnat.
Mintea unui copil de 12 ani a prins alte orizonturi,s-a dezvoltat in cadrul altor evenimente majore,dar nu au uitat zilele petrecute la ora de istorie.
Cand zgomotul de veselie se propaga intr-o clasa cu banci vechi,table negre si uzate,zgariate de creta ce a scris istoria de-a lungul a zeci de ani,imagini ale copilariei unui elev.
Inconstienta din acele momente care, desi au trecut nu s-au pierdut de tot,au ramas franturi in mintea mea care ma fac sa imi aduc aminte cu tristete. Neatentia la ora dumneavoastra m-a facut sa pierd ce era mai important,ore din viata mea.
Odata cu intrarea la colegiu incepe o alta parte din viata. Cele sapte ore petrecute cu adolescenti nu mai sunt lafel de frumoase ca rasul infantil.
Pentru dumneavoastra am numai cuvinte de bine,devotamentul dumneavoastra nu a fost in zadar,mi-a dat o lectie de viata.Spiritul unui dascal este diferit de cel al unui profesor,dumneavoastra iubiti ceea ce faceti si intreaga activitate este in concordanta cu sufletul clasei. Profesorul de colegiu este diferit,suntem foarte multi si subiectivitatea nu isi mai are locul. Suntem judecati intr-un mod eronat.Fiecare actioneaza dupa aspectele materiale,mai putin dupa bagajul ce cunostiinte. Pierderea timpului in plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult.
Probabil o sa invat ceva si dupa acesti alti patru ani,dar nu sunt sigur daca o sa fie ceva de bine sau de rau.
Cuvintele pot curge la nesfarsit in aceasta scrisoare de recunostinta dar prefer sa pun punct si sa va multumesc pentru tot ce ati facut.
Cu drag al dumneavoastra elev.