gand din departare....

Nu ti-am scris niciodata o scrisoare….asta poate din pricina ca vorbim tot timpul la telefon…si oricum daca as incepe sa-ti scriu ar fi un dezastru; sti ca nu am limite…le-am uitat in copilarie.
Sti…m-am hotarat sa nu ma mai plang ca esti asa departe,mi-am dat seama ca pierd mult prea mult timp si ca il pot valoriza gandindu-ma la cat esti de aproape (totusi).
Zilele trecute m-am intors in noi….eu tineam in mana o caisa si tu ma sileai sa o mananc.Era soare...Aveai o ciudata stare de spirit pe care eu nu o intelegeam de fel dar care ma fascina nespus.Cateodata , realizez ca sunt straina de trecut…si totusi extrem de afectata de acesta.
Doar eu te stiu cand imi aranjezi caciula sau când fugim doar să ne auzim paşii împreună.
In zilele cu picuri mari de ploaie, cu semafoare blocate şi merdenele calde ,tropăind de frig mi se reproseaza ca te-am uitat. Dar eu te-am păstrat….. pentru căldura orelor de iarnă când citim cate o carte la caldura focului.
Îţi scriu ţie, fiinta mea cea draga pe care o voi simti mereu in inima... tu eşti un ciclu spre care mă întorc mereu. Aştept primul fulg încărcat cu vocea şi râsul tău... se face tot mai frig afară.Îmi cumpăr şosete tot mai groase să mă descalţi când ne întoarcem în lumea noastră plină de dragoste. Aştept cu palmele deschise si cateodata se mira gandul cum tu eşti mereu aici, tu nu ai plecat niciodată, ai fost şi o să rămâi aici.
Am uitat sa-ti spun…sambata sosesc…..imi va fi foarte frig de pe drum…pregateste-mi te rog imbratisarea ta calda ca sa adorm in tacerea bratelor tale…iar.
(si eventual inca o caisa)…..

cu dragoste Oana