Ecaterina l-a adus pe Eliade....eu vin cu Nichita.
Am citit si inca mai citesc,zilnic,il ascult,mi-l imaginez....incerc sa ma relationez tot timpul la el...la ceea ce a scris.
Ar fi in zadar sa il descriu pe Nichita aici si acum....e de necuprins....cu cat mai mult incerc sa-l descopar...cu atat mai mult se indeparteaza...
"ceea ce ne tulbura nu putem uita...
fiecare dintre noi este exact ce-si aduce aminte despre el insusi.Acum am o mare bunastare sufleteasca.Acum nu-mi aduc aminte nimic despre mine.Am sentimentul ca ma nasc cu fiecare cuvant pe care-l rostesc.Si totusi! O singura amintire imi bantuie buna-mea-stare de acum:mirosul sortului mamei mele,cand venea de la bucatarie cu farfuria ce mancare pentru mine....
Nu sunt de profesie nefericit.Nici un om tragic nu sunt din inclinare fireasca.Am adunat bucuria si fericirea a sa le comunic si altora.Tristetea e mai trecatoare decat osul sau scheletul.Ochii mei sunt destunati vederii si nu lacrimii."(nichita Stanescu)
asa era el....asa era lumea lui...asa ii e si opera...
nimic mai mult...
"A trebuit să vin a doua oară, pentru că prima oară abia acum îmi dau seama că nu există. A trebuit să vin a doua oară ca să-mi dau seama că prima oară nu există niciodată." (N.S.)
....Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
imi cer scuze ca nu mi-a iesit mai formal.....dar am investit asa de mult in relatia mea cu opera lui Nichita....incat mi-e imposibil sa ma detasez si sa vorbesc despre el ca despre un simplu poet drag mie...
Trimiteți un comentariu