Cine nu iubeste muntele....

...nu va sti niciodata ce e mai frumos...:)
nu v-a sti nicicand ce e un vis implinit...si toate vor parea straine si fara rost....cine nu iubeste muntele nu va sti niciodata ce e dincolo de zare,nu va simti fiorul inaltimilor,nu va fi niciodata mai aproape de soare.
Noi toti ce muntele iubim veniti impreuna sa fim:)...
Cine nu iubeste muntele nu va simti niciodata freamatul brazillor ,nu va urca nicicand tainice carari,nu va fi niciodata claltor.
Cine nu iubeste muntele, nu va sti niciodata cu adevarat a iubi.....nu va sti nicicand ce e prietenia...nu va avea niciodata amintiri....
da...e absolut adevarat...o spun eu din proprie experineta
A vorbit Mariana despre Semenic mentionand date generale......as fi vrut sa va impartasesc sentimentele pe care le simt pe skyuri sau de ce nu pe snowboard dar nu voi reusi decat sa va conving sa le practicati.
Nimic nu se compara cu vantul ce se impotriveste alunecarii tale pa partie,cu sentimentul acela pe care il ai cand privesti de jos partia stiind ca tokmai ai parcurs-o, zapada ce ramane in urma ta, praful de zapada zburand .....nimic nu se compara cu muntele, acolo unde si iubirea si zambetul sunt diferite.
Nu prea stiu cum e muntele vara...nu prea stiu cum arata muntele fara zapada....
Filozofii spuneau ca iubirea iti mananca timp...dar si timpul iti poate manca iubirea....da....poate ca au dreptate....dar nimic nu se compara cu timpul acordat muntelui,zapezii......naturii.

..pentru mine a vorbi despre munte si despre iubirea mea mare pentru el e de prisos.

am ales sa atasez un link...sper ca dupa ce-l ascultati sa-mi impartasiti sentimentele...
http://www.trilulilu.ro/folkforever/dcfa883079804e
...va astept pe munte....Oana

Muntele Semenic-"Perla Banatului"

Cu totii avem nevoie deseori de un alt aer,alt loc unde sa ne simtim cu adevarat liberi si unde putem "scapa" de aerul poluat al orasului,de blocurile uriase si mai ales de traficul masinilor.

Pentru mine muntele reprezinta o eliberare... de toti acesti factori nefericiti,care ne tulbura viata. Indiferent de anotimp muntele mereu isi pastreaza prospetimea si oaza de sanatate.

Ma pot considera norocoasa, stiind ca orasul natal se afla la poalele unui munte...Semenic.

Muntii Semenicului fac parte din grupa sudică a Carpaţilor Occidentali, culminând cu Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi Vârful Semenic (1445 m).

Acesti munti au o frumoasa legenda care spune ca dupa ce Dumnezeu a impartit pamantul la toate popoarele lumii,El i-a uitat pe banateni.Acestia,nemultumiti s-au dus la Dumnezeu care le-a raspuns ca impartirea era deja facuta,dar ca sa nu-i neindreptateasca le-a dat o bucata de pamant care a oprit-o pentru El.Aceasta bucata de pamant era chiar Muntii Semenicului.

O excursie pe munti,chiar si de o zi sau in weekend este suficienta pentru cei care vor sa-si "reincarce bateriile" ,iar totodata altitudinea de 300-800m peste nivelul marii reprezinta un medicament recomandat pentru cei care au insomnii,ulcere etc.. deoarece are efect linistitor.

Majoritatea turistilor prefera sezonul iernii cand se pot desfasura diverse activitati sportive.Nici vara muntii nu sunt uitati,deoarece se stie ca bronzul de munte nu este doar benefic ci si mai profund si de o durata mai lunga.

Asadar... eu astept cu nerabdare vacanta de vara...si poate ne intalnim pe Semenic :) .

La multi ani draga mea Ecaterina...

da....nu am stiut ca ieri a fost ziua ta de nume.....tot timpul uit.....iarta-ma......


La multi ani inca o data si pentru ieri si pentru azi si pentru viitorul apropiat ;).....


...in curand va aparea si compunerea.......




La multi ani!

despre munte

In asteptarea compunerilor despre munte si a colindelor... un mic catren

Foaie verde micsunea
Pe Semenic as urca
Dar mai bine pe Ceahlau
Ca aici mi-i dorul meu.

gand din departare....

Nu ti-am scris niciodata o scrisoare….asta poate din pricina ca vorbim tot timpul la telefon…si oricum daca as incepe sa-ti scriu ar fi un dezastru; sti ca nu am limite…le-am uitat in copilarie.
Sti…m-am hotarat sa nu ma mai plang ca esti asa departe,mi-am dat seama ca pierd mult prea mult timp si ca il pot valoriza gandindu-ma la cat esti de aproape (totusi).
Zilele trecute m-am intors in noi….eu tineam in mana o caisa si tu ma sileai sa o mananc.Era soare...Aveai o ciudata stare de spirit pe care eu nu o intelegeam de fel dar care ma fascina nespus.Cateodata , realizez ca sunt straina de trecut…si totusi extrem de afectata de acesta.
Doar eu te stiu cand imi aranjezi caciula sau când fugim doar să ne auzim paşii împreună.
In zilele cu picuri mari de ploaie, cu semafoare blocate şi merdenele calde ,tropăind de frig mi se reproseaza ca te-am uitat. Dar eu te-am păstrat….. pentru căldura orelor de iarnă când citim cate o carte la caldura focului.
Îţi scriu ţie, fiinta mea cea draga pe care o voi simti mereu in inima... tu eşti un ciclu spre care mă întorc mereu. Aştept primul fulg încărcat cu vocea şi râsul tău... se face tot mai frig afară.Îmi cumpăr şosete tot mai groase să mă descalţi când ne întoarcem în lumea noastră plină de dragoste. Aştept cu palmele deschise si cateodata se mira gandul cum tu eşti mereu aici, tu nu ai plecat niciodată, ai fost şi o să rămâi aici.
Am uitat sa-ti spun…sambata sosesc…..imi va fi foarte frig de pe drum…pregateste-mi te rog imbratisarea ta calda ca sa adorm in tacerea bratelor tale…iar.
(si eventual inca o caisa)…..

cu dragoste Oana

pentru tine...

Viata e minunata! de ce sa te schimbi? De ce sa faci altceva? De ce sa te schimbi? Pentru ca lumea e prea rea si provoaca multa suferinta? Lucrurile mici vor fi intotdeauna acolo, frumoase si pline de bucurie numai ca, in goana zilelor noastre, nu ne mai uitam la cele mici, vrem doar ceva mare, cerem intotdeauna prea mult de la viata. Intinzand coarda dorintelor si a propriei vieti ce se va alege cu adevarat din toata aceasta fuga nebuna? Si??? pentru ce atata efort cand lucruirle minunate sunt chiar langa noi?

Peste cativa ani ne vom intalni si atunci vei putea sa te oglindesti in ochii mei in care inca mai este acea persoana draga, copilaroasa si vesela si nu maturitatea artificiala de care ai sa te bucuri.

Bucuria vietii este luata unora prea devreme, si ce e cel mai ciudat... le este luata tocmai acelor care stiu cel mai bine sa se veseleasca de ea...

scrisoare catre dascal

Scrisoare catre dumneavoastra,domnule dascal.



Aceste randuri sunt scrise cu maini reci,cu suflet obosit si resemnat.
Mintea unui copil de 12 ani a prins alte orizonturi,s-a dezvoltat in cadrul altor evenimente majore,dar nu au uitat zilele petrecute la ora de istorie.
Cand zgomotul de veselie se propaga intr-o clasa cu banci vechi,table negre si uzate,zgariate de creta ce a scris istoria de-a lungul a zeci de ani,imagini ale copilariei unui elev.
Inconstienta din acele momente care, desi au trecut nu s-au pierdut de tot,au ramas franturi in mintea mea care ma fac sa imi aduc aminte cu tristete. Neatentia la ora dumneavoastra m-a facut sa pierd ce era mai important,ore din viata mea.
Odata cu intrarea la colegiu incepe o alta parte din viata. Cele sapte ore petrecute cu adolescenti nu mai sunt lafel de frumoase ca rasul infantil.
Pentru dumneavoastra am numai cuvinte de bine,devotamentul dumneavoastra nu a fost in zadar,mi-a dat o lectie de viata.Spiritul unui dascal este diferit de cel al unui profesor,dumneavoastra iubiti ceea ce faceti si intreaga activitate este in concordanta cu sufletul clasei. Profesorul de colegiu este diferit,suntem foarte multi si subiectivitatea nu isi mai are locul. Suntem judecati intr-un mod eronat.Fiecare actioneaza dupa aspectele materiale,mai putin dupa bagajul ce cunostiinte. Pierderea timpului in plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult.
Probabil o sa invat ceva si dupa acesti alti patru ani,dar nu sunt sigur daca o sa fie ceva de bine sau de rau.
Cuvintele pot curge la nesfarsit in aceasta scrisoare de recunostinta dar prefer sa pun punct si sa va multumesc pentru tot ce ati facut.
Cu drag al dumneavoastra elev.