Postul -

Postul este o perioada in care ne simtim mai aproape de Dumnezeu pentru ca ascultam de porunca Sa "să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!" . Odata cu postul a venit si ispita: "mancati si veti sti binele si raul" (Facere, cap III). Deci, inca de la inceput postul a fost urmat de ispita. Insusi Iisus Hristos a fost ispitit in pustie dupa cele 40 zile de post.
Ca oamenii suntem extrem de contextuali si tinem sau nu postul tot in functie de context. O sa-mi amintesc cu nostalgie faptul ca bunicii nostri tineau post ca sa afle cine le-a luat brazda din ogor sau gaina din batatura - un post contextual dar plin de credinta si din inima, lucru bine-placut lui Dumnezeu si pentru care primeau indurare.
Postul este impreuna lucrator si cu credinta, cu rugaciunea, cu milostenia, cu rabdarea... toate acestea constituind aripi ce ne vor purta la Rai.
De aceea cand postim avem si o altfel de stare ca cea din zilele cand nu postim. Postul ne da acea cumintenie si curatie a mintii si a trupului, ne imprumuta din bunul simt al smereniei si al rabdarii... Adanc pe adanc cheama si virtutea pe virtute. Postind pentru Dumnezeu ni se vor adauga si celelalte virtuti. Postul ne ofera o alta perspectiva a vietii.
Recomandari la cum se tine postul si la atitudinea noastra se regaseste minunat in Epistola catre Romani a Sf Ap Pavel, cap XIV.
Sa ne indragostim de post pentru inca 6 saptamani ;)
Ecaterina

Despre post

Suntem in Postul Mare...dar...oare cati dintre noi il respecta?Cati dintre noi cunosc postul,sau pe Dumnezeu?
Postul reprezinta infranarea de la alimentele de origine animala,dar si la renuntarea la cat mai multe pacate...
Pe noi,oamenii,in special pe tineri nu ne mai intereseaza postul,credinta..chiar si Dumnezeu....este mult mai usor sa pacatuim...si ne lasam purtati de motto-ul: "Traieste clipa!".Toate aceste pacate pe care noi le facem de-a lungul vietii au un efect negativ asupra noastra,chiar si distructiv.Ne iubim mai mult trupul ,ne rasfatam, uitand ca Cineva de acolo de sus ne vede... omul este alcatuit din trup si suflet si trebuie sa avem in masura egala grija atat de trup,cat si de suflet...
Vrem sa aratam cat mai bine...tinem cure de slabire...dar atunci cand vine vorba de post toti dam inapoi...cu diferite pretexte: e foarte greu,nu putem,post tin numai batranii,etc...Pentru cei care nu stiau...postul prelungeste viata...nu o scurteaza!Ne face foarte bine sa renuntam din cand in cand la bucatele grase,pe care stomacul nostru le digera greu,si care pot aduce diferite boli si afectiuni.
Sa nu uitam ca postul totodata a fost cea mai veche porunca data de Dumnezeu.Inca de la inceputul lumii Dumnezeu le-a zis lui Adam si Evei in Rai : "Din toti pomii Raiului sa mancati,iar din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu mancati,caci daca veti manca cu moarte veti muri."La fel ca Adam si Eva suntem si noi...neascultatori...gandind ca moartea nu are sa vina foarte curand si ca o sa ne pocaim la batranete...dar din pacate moartea nu ne intreaba cand suntem
pregatiti,de aceea este foarte bine sa ne spovedim si chiar sa ne si impartasim(daca avem dezlegare de la duhovnic) la inceputul si la sfarsitul postului.
Postul nu este numai pentru preoti,calugari sau batrani.....postul este pentru toata lumea!Este adevarat ca bolnavii care au tratament,sunt slabiti, nu pot tine post...asa cum zicea si Marele Vasile: "Iar masura infranarii sa se ia dupa masura puterii fiecaruia" .
Sa nu privim postul ca o cura de slabire!Postul adevarat este "alcatuit" si din rugaciune,milostenie si smerenie...
Mariana :)

Privind postul ca pe o jertfa…

“Postul este hrana sufletului; si, dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti."
Sa vorbesc despre post poate fi o tema foarte usoara dar si foarte grea de prezentat.Este foarte usoara pentru ca toata lumea stie ce e postul si ce e rugaciunea….ca este spre desavarsire, dar si foarte grea de inteles si de practicat pentru ca teoretic lucrurile merg perfect din toate punctele de vedere…
De ce vorbim noi despre post totdeauna in sensul negativ?…luam partea de restrictie a postului si il definim ca fiind o perioada in care “nu am voie sa:…1…2….3”..de ce sa nu gandim intr-un mod diferit?.....
…sa abordam postul din punct de vedere pozitiv.El fiind un act de cult…deci o lucrare care nu se desfasoare doar intre mine si Dumnezeu in intimitatea mea ci in cadrul Biserici…e o randuiala pe care Biserica nu a pus-o ca o restrictie….ci ca virtute…postul este o jertfa.
Postul este o rânduială lăsată de Dumnezeu. Prima poruncă dată de Dumnezeu omenirii a fost una privitoare la post. Ea era neapărat trebuincioasă pentru noi în rai, mai înainte de căderea noastră: cu atât mai trebuincioasă este ea după cădere.
Postul e o stare “de bine”….nici nu postim noi cum posteste Hristos in noi si pentru noi…sigur posteste pentru noi la modul suprem al cuvantului ridicandu-se pe lemnul crucii si varsand pretiosul sau sange spre iertarea paktelor.
Pe langa abstinenta de la anumite alimente,postului trebuie alaturata si multa rugaciune si smerenie.Trebuie sa ne unim cu Dumnezeu printr-o convorbite permanenta si o stare sufleteasca divina. Prin urmare, postul presupune asocierea obligatorie cu rugăciunea...Fără rugăciune postul nu-şi atinge scopul. Este doar o înfometare!
Rugăciunea este una din puţinele activităţi umane care poate depăşi lumea cauzală şi poate fi auzită în lumile fără de păcat.
Postul nu foloseste lui Dumezeu…ci,atat postul cat si rugaciunea ne foloseste noua.El nu cere minuni de la noi,astea le face El...El doreste daruire.dragoste si credinta.
“Cat asculti de Dumnezeu,atat asculta si Dumnezeu de tine”(Pr Arsenie Boca)
Cu dragoste Oana...

de la un cititor fidel :)

In urma cu cateva ore am primit un comentariu pe adresa de mail, ca urmare a postului "administrativ". Comentariu priveste pe toti membri si m-am simtit datoare sa-l public.

Sunt o cititoare fidela a revistei voastre, va felicit pe toti, se vede in fiecare compunere cum ati pus tot ce ati avut mai bun in voi, ati pus suflet, va citesc compunerile cu mare drag, toti sunt f.f.f. buni, va admir , stiu ca sunteti toti ocupati, dar faptul ca va faceti timp pentru revista este de apreciat.
MULT SUCCES IN CONTINUARE, LA TOTI, MERGETI INAINTE,
SUNTETI EXTRAORDINARI, SUNTETI F.F.F. BUNI

Sper sa fiu inteleasa, din tot ceea ce scriu sunt intimplari reale prin care am trecut acum cativa ani, si nu as vrea sa supar pe nimeni, dar as vrea sa va incurajez , sa nu va pierdeti in lumea asta, sa vedeti adevarul sa-l cunoasteti pe Dumnezeu, sa nu va amagiti.

Acum cativa ani am pierdut o colega, nu puteam accepta ca a murit si am cazut in depresie in care am stat aproape 6 saptamani, nu mai dormeam noaptea, nu puteam manca , am fost la specialisti, mi-au dat pastile mai rau imi faceau, imi era mai rau, am apelat la prieteni, ieseam in oras, a stat prietena mea cea mai buna cu mine , incerca sa ma faca sa-mi treaca imi spunea tot felul de lucrui frumoase, am mers mai multi colegi la un alt coleg la tara, am mers la chefuri, am mers la parinti, nimic, nu m-a ajutat. Era in luna august pe postul Sf.Marii, atunci cand nu am mai putut si am apelat la preoti, am mers la manastire si mi-a facut parintele o slujba si apoi m-a intrebat daca tin postul Sf Marii, am raspuns nu l-am tinut niciodata, atunci m-a intrebat te-ai spovedit vreodata am zis nu, doar batranii se spovedesc, eu nu ma spovedesc, atunci a zis trebuie sa te spovedesti ca sa-ti revii,nu m-am dus am mai stat cateva zile tot mai rau imi era, apoi m-am dus si m-am spovedit si asa mi-a trecut chinul cel aveam, nici nu vreau sa ma mai gandesc prin ce chinuri am trecut.

Dumnezeu iti da incercarea cu deznadejdea - nu poti preveni, nu te poti controla ca nu vine de la noi, este peste puterile noastre. Prin aceasta incercare unii il gasesc cu adevarat pe Dumnezeu, altii se duc in iad prin sinucidere. nu stiu de unde vine , dar nu de la noi, ne amagim ca doctorii ne pot ajuta (deci spun un fapt real, nu din carti) fara Dumnezeu nimic, nimic, nimic nu m-a ajutat, ABSOLUT NIMIC, am incercat toate modalitatile. nimic fara Dumnezeu

Tinerilor de azi le e rusine sa scrie despre Dumnezeu, de ce oare? De ce stiinta e mult mai importanta decat Dumnezeu ? de ce oare?
Dumnezeu a lasat oamenii , le-a dat stiinta., e ceva foarte puternic ca te chinuie parca iti iese sufletul,ca depresia se poate trece cu multa credinta, ce sa spun despre tratament (spovedania este unicul tratament) pe mine nu m-a ajutat tratamentul si nici specialistii, si nici prietenii,doar DUMENZEU .

Daca pe viitor cunoasteti vreun caz despre vreo persoana care a cazut in ghearele depresiei , o sa reuseasca sa scape prin increderea in Dumnezeu.

SUCCES IN CONTINUARE ,
VA FELICIT,
BRAVO
CONTINUATI, NU VA LASATI

Cu mult drag si iubire pentru Dumnezeu
O cititoare fidela care va admira f. mult

Admin

Cum putem trece peste depresie?

Stim noi oare care este diferenta dintre un psiholog si un psihiatru?...Poate va intrebati care este relevanta acestei intrebari...Ei bine,in ziua de azi,datorita problemelor,vietii sociale tot mai agitate,chiar a rutinei,apare stresul...In cazul in care suntem puternici,aceasta stare de stres poate fi depasita cu un ajutor minim din partea propriei noastre persoane si eventual a prietenilor si a celor dragi...Pe de alta parte,stresul ne poate afecta fara sa ne dam seama...In cazul in care nu ne dam seama la timp ca ceva nu merge bine in stilul nostru de viata si nu schimbam asta,putem ajunge chiar la depresie..In momentul in care te simti la pamant,simti ca nu mai esti capabil sa realizezi nimic,devii foarte vulnerabil...Ajungi foarte usor sa crezi ca nu valorezi prea mult ca om,ca de fapt nu este vina societatii foarte agitate,ci este vina ta...Urmatorul pas ?...Cazi intr-o depresie adanca...In acest moment este cazul sa apelezi la un psiholog...Din pacate,in Romania,prea putini oameni cunosc importanta psihologului...Majoritatea considera ca serviciile acestuia se adreseaza strict bolnavilor mintal...Ceea ce ei nu inteleg este ca nu trebuie sa suferi de nici o boala pentru a apela la un psiholog,trebuie doar sa simti nevoia sa te destainui,sa vorbesti cu cineva,sa te eliberezi de tot ceea ce ai strans in tine.
Probabil fiecare dintre noi ajunge la un moment dat sa fie deprimat...Probabil fiecare a simtit cel putin o data ca nu mai vrea sa continue...A simtit nevoia sa ia o pauza,sa se rupa de tot ceea ce tine de viata cotidiana,sa o ia de la capat...
Este destul de greu sa depasesti o stare de depresie,deoarece te simti ca si cand ai pluti usor deasupra unui abis...abisul temerilor tale...Incerci sa zbori,vrei sa ajungi pe marginea prapastiei,dar stii ca exista pericolul sa cazi...Mai mult,in momentele unei depresii esti tentat sa te gandesti foarte mult la trecut...Din pacate,tendinta este sa vezi doar lucrurile rele care ti s-au intamplat...Cel mai bun lucru este sa incerci sa iti alungi din minte toate intamplarile nefericite...Nu trebuie nici sa incerci sa ti le amintesti doar pe cele bune,nici sa incepi sa te gandesti la viitor...Trebuie sa te gandesti doar la prezent,la ceea ce valorezi,la ceea ce esti si ce ai putea sa fi dak ai reusi sa iesi din aceasta inchisoare a deprimarii...Trebuie sa te gandesti doar la prezent,deoarece trecutul si viitorul iti pot alimenta doar amintirile si visele...In schimb,prezentul este singurul care iti poate da viata...Invata sa treci peste greutatile vietii deoarece acestea sunt niste miraje...Dak stim sa ne controlam gandirea,vom fi mereu puternici si din ce in ce mai buni...
Cu prietenie,Iasmina

despre depresie&deprimare

Sunt clipe in care ne simtim abatuti,fara nici o "pofta" de viata...Depresia este o boala a sufletului,dar si a trupului ,care se manifesta printr-o tristete persistenta, sentimente de vinovatie,pesimism,etc...
Si eu am aflat ce este depresia,la fel ca fiecare persoana...Ea apare atunci cand avem o parere proasta despre noi,atunci cand ne simtim singuri,cand nu-i gasim rostul vietii noastre pe acest pamant.
Din pacate deprimarea poate avea consecinte mult mai grave ...De exemplu.tinerii in general sunt predispusi la aceasta boala.Ei cand sufera o deceptie, sunt aruncati in bratele deprimarii,care de cele mai multe ori are consecinte tragice,cum ar fi sinuciderea...pentru ca asa sunt tinerii...nu gandesc cu capul ci cu inima.Atunci cand au diferite probleme majore,pe care nu reusesc sa le treaca au impresia ca e sfarsitul lumii,ca nu mai are nici un rost sa traiasca.
Depresia sau deprimarea reprezinta si incapacitatea de a-ti construi un viitor,deoarece ea actioneaza ca un virus,direct la inima ,componenta cea mai importanta a omului.
Alte cauze ale depresiei:experiente traumatizate in perioada copilariei(ca de exemplu pierderea unui parinte) ,lipsa increderii in sine ,lipsa increderii in Dumnezeu,lipsa unui partener,etc...
O depresie grava apare atunci cand prezentam urmatoarele simptome:anxietate,sentimentul de vinovatie permanent,dificultatea de a comunica cu persoanele din jur,dezinteres fata de activitatile ce inainte creeau multa placere,incapacitatea de a invata,de a lua decizii,pofta de mancare redusa...etc...
De asemenea putem preveni deprimarea prin evitatea alcoolului(el poate avea o actiune depresiva) ,prin tolerarea cu propria persoana,prin odihnire(trebuie sa dormim cel putin 6 ore pe zi).
Persoanele deprimate trebuie inveselite,si mai ales trebuie convinse sa ia legatura cu un specialist.

Depresia -

Dexul de spune ca depresia e acea stare de tristete profunda, pierderea dorintei de viata.
Oare nu e asta o caracateristica a societatii de azi? Mi-ar placea sa cred ca nu e si ca stirile de la ora 17 sunt doar o inventie pentru a creste ratingul. Din pacate ceea ce se vede la televizor nu e decat o mica parte din ceea ce se intampla. Fiecare a trait la un moment dat o tristete profunda o perioada mai mare de timp dar poate nu a avut destul curaj sa zica: da, am o depresie. Nimanui nu-i place sa recunoasca asta, e ceva intim.
De ce exista depresii? Pentru ca suntem prea stresati, pentru ca nu mai acordam valoare lucrurilor importante si pentru ca scala de valori nu mai este foarte clara, pentru ca evolutia societatii noastre in tranzitie o favorizeaza.
Daca traim o tristete profunda nu inseamna ca avem o depresie. Daca insa aceasta tristete se prelungeste pe durata a 2 saptamani si este combinata cu sentimentul de inutilitate, de auto-invinuire, oboseala fizica si mentala, tulburari de somn si de apetit, sentimentul de neajutorare, pierderea interesului pentru activitati ce odinioara creeau placere atunci putem fi siguri ca avem o depresie si e timpul sa solicitam ajutor. Cei mai multi se tem sa recunoasca de frica stigmatizarii, din orgoliu si din ignoranta.
Remedii? Ar fi si remedii dar cel mai valoros e hotararea de a se ridica a celui cazut. Datorita stresului se produce un dezechilibru chimic in creier ce se poate remedia cu medicamente si consiliere. De asemeanea e foarte importanta prezenta prietenilor, activitatea fizica regulata si activitati care sa creeze placere. Ceaiurile din plante sunt si ele de un real folos.
Facand referire si la un articol anterior as mentiona ca remediu chemarea lui Dumnezeu in viata noastra in momentul acesta dificil. Si da, nu avem dreptul de a fi deprimati dar nu pentru ca altii o duc mai prost ca noi ci pentru ca Dumnezeu si pentru noi a murit si S-a jertfit si ne-a daruit noua viata vesnica. Am nesocoti acest dar minunat daca am starui in aceasta stare. Depresia e apropierea de iad si il putem vizita dar sub nicio forma sa nu ramanem aici!
Caderea e omeneasca iar ridicarea intodeauna se face cu ajutorul lui Dumnezeu, ridicandu-ne inseamna ca am primit Har. Cadem si ne ridicam, cadem si ne ridicam... sa dea Dumnezeu ca la vremea intrebarii sa fim ridicati.
Din dragoste de viata,
Ecaterina

Despre depresie si eu…

Gasesc mult mai potrivit sa scrii despre depresie atunci cand te afli cazut si nimicit de tristete incercand sa imprumuti aripile ingerului tau si sa te reinalti.
Sunt convinsa ca toti avem perioade de cadere si parca prapastia e infinita….Am incercat sa privesc depresia cu sufletul meu atunci cand ea ma nimicea si nu sa ascult replicile specialistilor.Nimeni nu simte durerea,nimeni nu lupta cu ea si nimeni nu indura decat numai “eu”.
Ce mi se pare interesant e ca “boala” asta revine din nou si din nou, din ce in ce mai puternica. Cel putin la mine. Ma loveste odata. Ma lasa jos. Stau, sufar si la un moment dat vine putina putere si ma ridic palid. Ma lasa sa zbor un pic. Ma loveste din nou. Cad mult mai jos decat eram inainte. Acum sunt mai precauta. Astept mai multa putere ca sa ma ridic. In cele din urma imi fac curaj si ma ridic. Zbor si mai frumos ca prima data. Pana cand ma loveste din nou si cad si mai jos.
Atunci cand “te loveste” suferinta…te simti pierdut….ce faci?..ascunzi faptul ca iti vine sa plangi din orice,inca mai ai puterea de a te preface….dar cand puterea aceastra dispare,ce faci? Incerci sa iesi…sa evadezi,sa te intalnesti cu un prieten dar iti dai seama ca nu poti.Sa dai ochii cu cineva e un efort insuportabil.
Nu ai puterea de a-ti decide propria soarta…te simti captiv si nu poti evada…..dar unde sunt granitele?...alearga,cauta-le si elibereaza-te…nu astepta ajutor,sufletul depinde de tine si de forta interioara….salveaza-te!
Am invatat odata cu trecerea timpului sa infrunt ceea ce determina depresia...
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem printr-o stare de depresie si deaceea se poate considera ca depresia face parte dintr-un ciclu implacabil.
"Si totusi prin depresie patrundem in adancuri si acolo gasim sufletul. Depresia... aduce un refugiu, o limitare, concentrare, gravitate, greutate si umila neputinta. Adevarata revolutie incepe in individul care poate fi credincios depresiei sale." - James Hillman
Oana....

Dreptul de a fi Deprimat

Nu se poate vorbi de deprimare fara sa luam in considerare faptul ca granita dintre deprimare si nebunie nu este asa de greu de atraversat. Un exemplu clar este faptul ca foarte multe persoane ce gasindu-se intr-o perioada grea a vieti nu reusesc sa zambeasca, sa-i vada frumusetea si sa lupte pentru visele lor ajungand la gesturi de nebunie.
Nu exista persoana care sa nu fi trecut cel putin o data prin momente grele ale vieti si sa nu se fi simtit macar o data deprimat. Neimplinirea unor vise poate fi una dintre cauzele cele mai frecvente ce duc la deprimare. Pierderea unei persoane dragi duce la probleme foarte grave deoarece persoana in cauza daca nu este sprijinita de cei din jur de foarte multe ori ajunge la sinucidere sau, mai grav, se razbuna pe cei din jur vazandu-i intr-o oarecare masura responsabili de problemele sale personale.(ceea ce este mai grav este ca de obicei multi copii in ziua de azi sunt victime nevinovate pentru greselile celor adulti).
Noi toti avem obligatia ca de ori-de-cate-ori vedem pe cineva gasindu-se in aceasta stare sa-l ajutam caci daca privim persoana respectiva cu mila e ca si cum l-am condamna la izolare. Zic ca avem obligatia deoareceunicul „medicament” impotriva deprimari nu-l gasim in medicamentele „fizice” prescrise da un psiholog ci doar in sprijinu „sufletesc” din partea celor ce ne stau aproape in momentele dificile ale vieti.
Dar acum ma intreb eu: avem noi oare dreptul de a fi deprimati noi cei care de bine de rau suntem sanatosi si in forta nu ca alti copii mici bolnavi, fara parinti sau cu parinti care ii maltrateaza (ii trimit la cersit) care inca n-au gustat nici macar o firmitura din ceea ce au auzit ca se chiama viata?
Raspunsul este nu, caci noi am fost la bine si i-am simtit gustul si de aceea cu siguranta nu avem dreptul sa fim deprimati atata timp cat stim ca multi alti sunt intr-o situatie mult mai precara decat a noastra si poate ar da orice sa simta si ei macar o data viata asa cum am facut-o si noi cei mai mari decat ei.
In concluzie cred ca daca nu vrem sa fim deprimati ar trebui sa prevenim problemele care ar putea aparea in viitor atunci cand suntem la bine si de aceea nu ar strica un pic de pesimism si atunci cand suntem la rau ar trebui sa fim optimisti caci doar gandind pozitiv putem imbunatati situatia noastra.
PUNCT(afovidiu)PS: sper sa nu fi facut multe greseli gramaticale

Salut

SALUT. Sper ca prezenta mea in echipa sa aduca prosperitate blog-ului

Muzica in relatie cu sufletul nostru

Sunt momente in viata fiecaruia dintre noi cand suntem tristi...atunci ne dorim sa ascultam o piesa de dragoste,o piesa trista,,lenta...ne face parca sa ne simtim mai bine.Sau din contra,momente in care suntem atat de plini de viata incat dam drumul la maxim la o piesa vesela si dinamica...
Chiar daca nu ne dam seama pe moment,muzica nu reprezinta doar o serie de acorduri,nu reprezinta doar niste simple cuvinte acompaniate de sunetul unor instrumente muzicale...Un compozitor reprezinta mai mult decat un simplu om cu o vasta cunostinta muzicala.Nu numai ca stie sa aranjeze sunetele si cuvintele,dar stie sa le gaseasca,sa le aleaga,si sa le faca sa exprime ceva.
Expresivitatea intr-o piesa muzicala conteaza enorm de mult...oamenii apreciaza melodiile in functie de sentimentele pe care acestea le trezesc in sufletul lor.Aici intervine sensibilitatea fiecaruia dintre noi...Compozitorul unei piese muzicale investeste suflet,timp,sentimente...este greu dar cea mai grea parte este « sa prinda la public »...aceasta expresie nu inseamna altceva decat modul in care publicul va interpreta piesa.Daca sentimentele in aceasta sunt mult prea mascate,oamenii cu un grad mai scazut de sensibilitate nu le vor descoperi in toata splendoarea lor.
Asadar,pentru a ne ajunge la suflet,o melodie trebuie sa ascunda intre versurile sale o serie de sentimente,dar atent mascate,pentru a putea fi descoperite de mintea umana.

Din dragoste pentru muzica,
Iasmina :)

Muzica...

Muzica... poate fi considerata una din cele mai bune prietene ale noastre...Ea nu ne paraseste niciodata,nu ne pune intrebari... pur si simplu este alaturi de noi... atunci cand suntem fericiti,dar si atunci cand suntem tristi.
Cat de usor putem plange pe o melodie atunci cand am suferit una din cele mai mari deceptii..sau atunci cand credem ca nimic pe lumea asta nu merita...dar tot asa de usor putem sa ne bucuram,sa radem atunci cand sarbatorim ceva...sau doar pentru simplul fapt ca suntem alaturi de cei dragi... Si doar muzica ne ofera aceste posibilitati...
Exista oare o persoana care nu asculta muzica?Eu sunt convinsa ca nu... pentru ca ea se afla in sufletul nostru..in gandurile noastre cele mai profunde.... chiar si in trupul nostru.Totul are un ritm....viata noastra...iubirea noastra..totul...!
Oamenii au gusturi diferite...si din fericire putem alege... sunt foarte multe genuri de muzica.Astfel noi ascultam muzica in functie de starea d spirit,in functie de preferinte ,dar si de personalitate...
Mie imi place in general muzica...si nu stiu cum ar fi o zi fara ea...lipsita de culoare si de acea magie care este creata atunci cand o asculti.
Sa nu uitam ca totodata muzica poate face dintr-un suflet trist,zbuciumat si singur o adevarata catedrala..

Muzica,nu zgomot!

Addolescentul, in drumul spre regasirea propriei identitati tanjeste dupa un model,ceea ce este un fapt bine cunoscut,ca si nevoia de izolare corelata cu negarea valorilor adultilor…Ne cautam identitatea!
Oare ce facem in momentele dure ale vietii?Ce facem cand ne simtim singuri desi inconjurati de “prieteni”?Ce facem atunci cand suntem coplesiti de fericire si extaz?....ascultam muzica…
Sunt de parere ca muzica este unul din putinele lucruri benefice create de om.
Poate fi usor sa alegi un ritm care iti place din gramada de ritmuri pe care o gasesti intr-o orga respectabila…faci o armonie simpla,4-5 acorduri…melodie in aceeasi tonalitate si torni niste versuri; si gata piesa! Poate fi un mare success acum, dar peste un an nu-si mai aduce nimeni aminte de tine...dar daca exista un singur om care v-a asculta piesa asta peste 30 de ani iar copilul lui va spune :”Ce este asta?Imi place.Asta ascultai tu?”atunci ai facut muzica buna…
Muzica este asemeni unei viori….rezista timpului e buna….cu cat rezista mai mult cu atat e mai buna.
Noi,adolescentii ne “indragostim” foarte repede de miile de piese comenrciale actuale.Fiecare dintre noi se regaseste in ritmul melodiilor si interpretam totul punandu-ne propria viata, propriile trairi, pe noi insine in simpla poveste a cantecului….
Probabil ca fiecare are muzica lui buna.Asculti ceea ce poti auzi.Depinde de gradul de cultura, de educatie,de rafinament, de varsta fiecaruia ce gen de muzica asculta.
“Daca nu merge muntele la Mahomed,vine Mahomed la munte”.Asa este si cu muzica pe care intr-adevar o pot numi de calitate.Muzica buna nu vine ea catre tine,ci trebuie sa mergi tu spre ea,sa o descoperi si sa o intelegi.
Sunt momente ale existentei noastre cand avem o nevoie profunda da muzica.Poate fi rock atunci cand suntem binedispusi,clasica atunci cand suntem sentimentali sau poate fi hause la o petrecere…
Pe scurt muzica buna este muzica potrivita momentului…..
“ nu e frumos ce e frumos,e frumos ce-mi place mie ” (Lucian Balaga)

muzica ce-mi place

Fiecare are un stil al sau si o muzica ce-i caracterizeaza felul de a fi si starea in care se afla.
Mi-a fost greu sa incep sa scriu despre muzica pentru ca ascult foarte multa si mi s-ar parea foarte trista viata daca n-am avea-o. Care-mi place? Pai nici nu mai stiu, multe imi plac, stiluri diferite...

Am sa incep cu ce am ascultat cel mai recent...Tudor Gheorghe, albumul Toamna; Leonard Cohen, tot ce-am putut gasi dar cred ca melodia preferata va ramane Ain't no cure for love (simpatica, pe ici pe colo si adevarata), coloana sonora de la Gladiatorul (mi-a placut foarte mult filmul, extraordinar!), coloana sonora de la filmul The Phantom of the Opera (cel din 2004), The Cranberries de la care imi place aproape tot si nu m-as putea decide la vreo melodie. Ca si stare sufleteasca mi s-a parut cea mai potrivita "Loud and clear".

Ce-mi mai place? hmmm Ma declar fan forever al muzicii populare din Moldova (batute, sarbe, tzurai...) si al muzicii psaltice in adevaratul sens al cuvantului.
Am descoperit si melodii de jazz care-mi plac si muzica irlandeza si muzica greceasca, sarbeasca, braziliana...

Sa dezvolt vreun stil de muzica nu cred ca as putea, poate doar cea psaltica pentru ca am studiat-o toata vara trecuta (prietenii stiu de ce :D). Accept aproape orice stil mai putin muzica de relaxare deoarece se apropie foarte mult de New Age si are implicatii spiritual-duhovnicesti care nu-mi plac.

Tema fiind foarte larga am ales sa scriu doar de ce mi-i mai aproape fara sa nuantez un stil aparte. Oare ce stil e muzica ce se asculta la fitness? Si aia imi place mult... si sunt deschisa la nou.

Ecaterina

administrativ

Daca doriti sa scrieti articole si sa fiti co-autori trebuie sa scrieti email la adresa caterinka.is@gmail.com urmand ca apoi sa primiti o invitatie la "ale noastre". Este necesar sa fie o adresa de gmail.
Ecaterina

despre prietenie

DESPRE PRIETENIE


De multe ori consideram ca prietenia si iubirea sunt doua lucruri complet diferite,fara nici o punte de legatura intre ele.E un lucru fals,deoarece o prietenie adevarata implica si iubire,pretuire,respect.
Din pacate,o astfel de prietenie este foarte greu de gasit.E usor sa fi o persoana sociabila,sa te intelegi bine cu toata lumea,dar e un lucru foarte dificil sa le fi prieten acelor persoane.A-ti face un prieten nu inseamna doar a gasi o persoana care are aceleasi gusturi ca tine,care gandeste in acelasi mod.A-ti face un prieten presupune mult mai multe.O prietenie adevarata te obliga sa iti deschizi inima in fata celuilalt,sa acorzi incredere,sa stii sa asculti.
Prietenia dintre doua persoane poate fi privita ca o punte de legatura intre sufletele lor.Uneori nici nu mai este nevoie de cuvinte intre doi prieteni,deoarece acestia se cunosc atat de bine incat se inteleg doar din gesturi.
Esti un prieten adevarat atunci cand stii nu numai sa primesti,dar si sa daruiesti incredere,secrete,pretuire,respect,sprijin si multe alte lucruri ce ar putea parea lipsite de importanta intr-un alt context.Dar intr-o relatie de prietenie curata,pura,aceste lucruri marunte sunt indispensabile.Ele aduc fericire.
Invata sa daruiesti si sa primesti lucrurile care te fac fericit si invata sa deosebesti o prietenie adevarata de o relatie strict bazata pe interes.

Prietenia

Prietenia....oare ce este prietenia?...exista oare o definitie pentru acest cuvant care reprezinta cea mai profunda si sincera legatura pe care oamenii o pot avea?Nu stiu... eu nu am gasit nicio definitie potrivita... poate este cea mai frumoasa relatie pe care oamenii o pot avea....
Orice om are nevoie de un prieten....dar ce este un prieten?...Un prieten este acea persoana care te sprijina atunci cand ai nevoie,acea persoana care iti spune atunci cand gresesti.... care este alaturi de tine la bucurie dar si la tristete.....o persoana care nu asteapta nimica in schimb....si as putea continua tot asa...Noi oamenii trebuie sa stim sa ne alegem prietenii,deoarece sunt la toate colturile prieteni falsi,care in loc sa ne sfatuiasca si sa ne indrume spre calea buna ,atunci cand avem nevoie ,ei profita si ne fac cunostinta cu o lume diferita,care ne distruge.Se cunosc multe cazuri cu droguri..alcool...dar acum nu voi intra in amanunte.
De asemenea prietenia poate fi comparata cu un vin....da...ciudata comparatie...dar daca ne gandim bine....un vin cu cat este mai vechi cu atat este mai bun....asa e si cu prietenia...cu cat este mai lunga cu atata inspira mai multa incredere...si tainuieste multe secrete....Nu trebuie niciodata sa dam la o parte un prieten vechi pentru unul nou!
In final...pot sa spun..ca eu sunt fericita deoarece stiu ca exista prieteni adevarati...in care pot avea incredere.... si acel om care nu are credinta si prieteni este foarte sarac.Si credinta presupune incredere..in Dumnezeu...iar prietenia...intr-un prieten... :)
Mariana ;)

test

salut :)

prietenia

Prietenie, prietenie...
Ce a putea scrie despre prietenie? As putea scrie fara sa pun suflet? fara sa-mi amintesc cat de mult am suferit? fara sa evoc bucurile si implinirile, dezamagirile si tristetea??? Nu cred ca as putea...

Prietenia e un lucru frumos si minunat!!! Am crezut asta dintotdeauna si inca mai cred dar am descoperit cu timpul ca este ceva mai frumos si mai implinitor si asta e comuniunea!

Prietenia e de mai multe feluri si putem prieteni cu o gramada de oameni: cu colegii, cu vecinii, cu diferiti oameni, cu propriul corp, cu Dumnezeu... De obicei prietenia se leaga intre oameni care impartasesc aceleasi idealuri. De asemenea mai este si prietenia cu mine insami, e de altfel singura care tinde spre comuniune. Prietenia cu mine insami e foarte valoroasa si importanta, nu pot sa nu surad gandindu-ma la cum ma cert, cum ma impac, cum ma sfatuiesc... :) Acum incerc sa-mi fac prietena inima dar cu ea e mai complicat un pic, e tare sensibila ;)

Oamenii sunt foarte deosebit de gingasi, au un suflet minunat si, prin esenta, sunt buni. Prietenii se ajuta, se sustin, fac lucruri extraordinare impreuna (lucruri pe care singuri nu le-ar fi facut niciodata).In orice prietenie exista la un moment dat o capcana: aceea de a crede ca daca mi-e prieten trebuie sa ma ajute exact in momentul in care vreau eu si am nevoie. Ori, prietenii nu sunt la dispozitia noastra pentru ca au si ei viata lor, prioritatile lor... Eu am cazut in capcana asta si a fost naspa :( Hmmm, mai sunt capcane? Da, desigur si inca multe dar fiecare prietenie e deosebita, unica si irepetabila si ceea ce este extraordinar e ca intotdeauna tine de cel putin 2.

Prietenia dintre un baiat si o fata are un caracter special care implica un pic de cochetarie, un pic de seriozitate, maturiatate si responsabilitate.

Si nu trebuie uitata si prietenia cu Dumnezeu cu care trebuie sa vorbim in fiecare zi, sa-i mai povestim un pic din alea noastre, asa ca si cum am sta la o cana de ceai.

Aaaa, stiu ca m-am cam lungit cu vorba... doar atat mai scriu: e foarte important sa ne facem un prieten din propriul corp, sa-l cunoastem cu adevarat si sa "vorbim". Asa putem sa aflam inaintea oricui de ce are nevoie :)

Cu prietenie ;)
Ecaterina